De când mă ştiu am locuit la bloc.

Mai întâi la 3 camere, într-un bloc cu 8 etaje, 2 scări şi o droaie de copii cu care mă jucam şi alergam de dimineaţa până seara în faţa blocului. Când eram adolescentă ne-am mutat la 4 camere, ca mai apoi să îl cunosc pe soţul meu şi să mă mut în garsoniera lui.

Aveam o bucătărie mică, ţineam frigiderul pe hol, căci nu încăpea în bucătărie. Ştiţi vorba aceea: „eram tineri şi nu aveam nimic”? Cam aşa eram noi, dar nu ne pasa căci ne aveam unul pe altul şi visuri mari.

Cu greu am reuşit să ne mutăm într-un bloc de 7 etaje, la un apartament de două camere. Am făcut schimb de locuinţe cu o bătrână şi soţul meu a împrumutat diferenţa de bani.

 

Aveam mai mult loc – dacă un apartament de 44 mp (inclusiv balconul) poate fi considerat spaţios – însă tot o bucătărie mică aveam, cu un geam care dădea spre o curte interioară mizerabilă şi zgomotoasă. Blocul era vechi (din anul ’63), plin de oameni în vârstă şi chiriaşi care fie ne inundau permanent, fie ascultau la ora 2 noaptea manele. Doamna de deasupra avea o plăcere deosebită să meargă la ora 6 dimineața încălţată cu pantofi cu toc prin casă.

Găteam în bucătărie, depozitam vasele mai mari în debara (căci în bucătărie nu aveam loc decât de un dulăpior mic, aragaz, frigider, o masă mică şi două scaune), deschideam geamul să aerisesc şi visam cu ochii deschişi.

La o casă a noastră, în care sa ne creștem copiii.

La un dormitor matrimonial şi o baie modernă.

La o bucătărie ca în revistele pe care le cumpăram şi studiam din copertă în copertă.

La o curte mică, plină de flori, la o terasă unde să îmi beau cafeaua în week-end.

La un living încăpător unde să strângem prietenii şi familia.

 

Casa mult visată

 

Ne-am aruncat cu capul înainte şi am făcut-o. La sfârșitul anului 2006 am scos la vânzare apartamentul cu două camere, am căutat un teren în zona dorită şi am contractat un credit bancar. In CHF!!!

Numai că socoteala de acasă se potriveşte rar cu cea din târg.  Nu povestesc acum detalii despre cum am rămas cu apartamentul vândut (pentru avansul necesar la bancă) şi fără teren de cumpărat (s-a răzgândit proprietarul în ultima clipă), cum am ajuns să locuim doi ani (în loc de două luni) la cumnaţii noștri, cu lucrurile depozitate la ei în garaj, cum am căutat disperaţi un alt teren luni de zile, cum am găsit terenul dorit dar a trebuit să dărâmăm absolut toate construcţiile oribile de pe el, ca să putem construi de la zero casa visurilor noastre, cât timp a trecut, câţi nervi şi bani am consumat ca să obţinem documentele, autorizaţiile şi să demarăm construcţia efectivă.

 

Vreau doar să subliniez cât de mult mi-aş fi dorit să ştiu acum 10 ani, când am construit noi casa, despre existenţa unui birou de proiectare cum este cel despre care urmează să vă vorbesc, ca să înţelegeţi rolul și importanța unei echipe experimentate de arhitecți proiectanți pentru reușita unei construcții.

Vă dau exemple personale din erorile sau din neştiinţa noastră, cu speranţa că voi nu le veţi face şi veţi construi, poate, căsuţa visurilor voastre, fără frământările ce ne-au chinuit pe noi, nervii întinşi la maxim şi amenzile de după.

 

 

 

PUZ, PUD, DTAC, PAC, avize, acorduri, autorizații

 

Mda, învăţaţi-le dacă aveţi de gând să procedaţi ca noi!

PUZ = plan urbanistic zonal

PUD = plan urbanistic de detaliu

DTAC = Documentaţie Tehnică pentru Autorizația de Construire

PAC = Proiect Autorizație de Construire

Habar nu aveam ce înseamnă şi la ce folosesc. Am primit o recomandare pentru biroul unui arhitect,  toate discuţiile ulterioare şi întocmirea proiectului de casă s-au ţinut la biroul acestuia.

Nu ne-a pus la dispoziţie alte proiecte, a fost o discuţie preliminară, eu decupasem din reviste de specialitate diferite fotografii, discutasem cu soţul meu asupra unei împărţiri a spaţiului (de principiu), urmând să definitivăm planul cu arhitectul.

Sau, mai bine, nu procedaţi ca noi şi apelaţi la un specialist. NU o să vă coste mai mult, dar o să vă scutească de nişte traume (serios, soţul meu a rămas traumatizat şi a spus că e prima şi ultima casă pe care o construieşte).

 

De ce să apelezi la biroul de proiectare AIA Proiect?

 

AIA Proiect – Birou de Proiectare pune la dispoziția voastră o colecție de proiecte case optimizate sau personalizează casa în funcție de amplasament și așteptările proprietarului. Pentru a ajunge la casa mult visată, trebuie parcurse câteva etape importante atât din punct de vedere al construcției, cât și legal.

Practic tu poţi cumpăra şi folosi unul din multele lor proiecte existente, făcute pe mai multe criterii  (dimensiuni, variante de construcţie, cu etaj sau doar parter). Sigur găseşti pe site-ul lor un proiect de casă potrivit.

 

 

Şi dacă nu e chiar ce îţi doreşti împărţirea spațiului, acest proiect poate fi personalizat, pentru că orice proiect de casă disponibil se adaptează amplasamentului pe care îl dorești precum şi dimensiunilor terenului.

Echipa AIA Proiect poate parcurge toți pașii necesari pentru a oferi valoare unei case la momentul preluării de către viitorul locatar și oferă suport pe toată perioada pre- și post-execuție.

 

Punerea în valoare a amplasamentului începe de la deplina înțelegere a ideilor beneficiarului și se încheie cu verificarea implementării tuturor cerințelor de către constructor.

 

Eu asta nu pricep, zece ani mai târziu, la experiența noastră: cum poţi tu, ca arhitect proiectant, să faci un proiect de casă personalizat (reţineţi, nu standard, ci personalizat, pe care am plătit o căruţă de bani), fără să faci o vizită pe teren să vezi amplasamentul şi zona, dincolo de planurile de pe hârtie? Cum să nu vii tu timp de un an pe şantier să verifici etapele lucrării, calitatea şi cantitatea materialelor prevăzute în proiect?

Noi am greșit, voi nu faceți ca noi!

 

 

Vă spuneam că vă povestesc ce am greşit noi / arhitectul proiectant şi nu aş mai face la fel acum:

• Am vrut open space (bucătărie + dining + living room), asta am căpătat, însă de câte ori gătesc, mirosul se duce în toată casa (urcă şi la etaj). Nu aş mai face bucătăria deschisă acum, încercăm să găsim soluţii să o separăm de restul casei acum.

• Am vrut multă lumină (ultimul apartament în care am locuit a fost tare întunecat, aveam mulţi copaci lângă balcon care blocau razele soarelui, la bucătărie geamul era spre curtea interioară), aşa că am cerut multe (foarte multe) ferestre în casă.

Ca idee, dining-ul este pe semi-rotund şi cuprinde 7 ferestre, una lângă cealaltă, living-ul conţine o fereastră imensă de aproape 3 metri lungime şi 1.5 înălţime.

Nu e bine. În primul rând că pe timpul verii se face saună în casă şi punem aerul condiţionat în funcţiune mai mult decât ar trebui. În al doilea, arhitectul proiectant trebuia să ne atragă atenţia asupra ferestrei imense, cum că va trebui să includă un tip special de sticlă, adaptat la suprafeţe mari, nu identic cu restul ferestrelor de dimensiuni normale din casă. Ne gândim acum la împărţirea acesteia în 3 ferestre distincte. Nu mai spun cât îmi e de dificil să spăl geamurile.

 

• Nu eram convinsă că vreau beci, prin urmare am renunţat la el.

Mare greşeală. Toamna, când pun murături, fac dulceţuri sau borcane cu zarzavat, nu am unde să le pun să stea la rece. Nu am unde depozita cartofii, ceapa, borcanele goale. Nu mai spun de butoaie cu varză, damigene cu vin sau ţuică (nu avem şi nu facem căci nu avem unde să le punem).

• Treptele care urcă la etajul casei au fost proiectate greşit, după ce au fost turnate conform dimensiunilor de pe plan am constatat că trebuie să mai turnăm încă un strat de beton (cam 12 cm) pentru a ajunge la nivelul etajului.

• Cantităţile de materiale incluse în proiectul de construcţie au fost estimate greşit, la un moment dat am rămas cu foarte mult fier cumpărat aiurea.

• Am luat amendă de la primărie şi a trebuit să alergăm să scoatem o autorizaţie de constuctie separată (alţi bani, altă distracţie) pentru… gard!

Arhitectul nu ne inclusese gardul în PAC (proiectul autorizaţiei de construcţie), noi am dărâmat gardul de lemn şi am construit unul din cărămidă, pentru care aveam nevoie, bineînţeles, de autorizaţie.

• De obţinerea avizelor de la Agenţia de Mediu, pentru alimentare cu apă, canal, energie electrică, gaze naturale, salubritate s-a ocupat soţul meu, după zeci de drumuri, acte, copii xerox, timp şi nervi consumaţi.

 

 

Pentru sănătatea voastră fizică, dar mai ales mentală, apelaţi la AIA Proiect pentru:

 

• servicii de proiectare completă – proiect de casă TIP sau personalizat (include proiecte de arhitectură, structură şi instalaţii, detalii tehnice şi cantităţi de materiale);
• servicii de proiectare completă pentru amenajări şi reamenajări;
• obţinerea avizelor de construire;
• obţinerea autorizaţiilor de la pompieri / aviz ISU pentru securitate la incendiu;
• PUZ / PUD;
• studiu geotehnic în BUcureşti, Ilfov şi împrejurimi;
• proiectări de supraînălţări şi mansardări;
• obţinerea certificatului de urbanism şi autorizaţiei de construcţie;
• obţinerea certificatului energetic şi / sau efectuarea unui audit energetic;
• raport de evaluare imobiliară ANEVAR.

 

 

Da, am căminul mult dorit (mă rog, e al băncii încă vreo 25 de ani), am spaţiu și tihnă, lumină şi o curte mică.

 

Nu, nu am o grădină cu flori, a fost înlocuită cu gazon (ca să joace băieţii fotbal), dar ei cresc și eu voi reveni la cultivarea de flori şi legume.

 

Am curte în care putem face un grătar cu prietenii şi savura, în doi, cafeaua în week-end (dar nu prea găsim timpul necesar să facem asta).

 

Am o bucătărie proiectată şi desenată de mine însămi, în care îmi e drag să gătesc pentru familia mea.

 

Am casa visurilor mele (singurul cămin pe care copiii mei îl cunosc și în care au crescut), însă de ar fi să o iau de la început, aş lăsa partea de hârţogăraie, alergătură şi nervi altora.

 

 

Aceste text este scris pentru Proba 3 din concursul Spring SuperBlog 2018.

 

Poţi oricând să îmi lași feedback-ul tău într-un comentariu.

Să ne citim cu drag, nu uita să ne urmăreşti pagina de Facebook, contul de Instagram şi cel de Twitter.