Anul ăsta ne-am propus să vizităm mai mult România. Am aflat despre săptămâna culturală Haferland acum vreo trei luni, așa că am făcut rezervări de cazare în Viscri, plănuind o vizită de o săptămână în Transilvania şi satele săseşti, combinată cu vreo două zile la Braşov și două la Sighişoara.

Întâmplarea face ca acum două săptămâni să primim prima invitaţie de a ne alătura unui press trip în Haferland, organizat chiar de iniţiatorii festivalului, Fundaţia Michael Schmidt. Am acceptat cu inima deschisă, dornici să cunoaştem satele şi istoria saşilor în România.

Ce este Haferland?

Haferland sau „Țara Ovăzului” este regiunea săsească din Transilvania cuprinsă între Rupea si Sighisoara, denumită astfel întrucât localnicii obișnuiau să cultive cu precădere ovăzul, din cauza climatului mai aspru. Mai multe informatii despre obiceiurile și istoria zonei am scris într-un articol separat, intitulat Casa Kraus si Biserica fortificată din Criţ, embleme ale unei istorii vii a saşilor în România

Ce este săptămâna Haferland?

Săptămâna Haferland este o sărbătoare anuală menită să promoveze cultura și tradițiile săsești. „Dacă la prima ediție, festivalul a reunit câteva sute de participanți, majoritatea sași întorși pe meleagurile natale pe perioada verii, în următorul an numărul turiștilor a ajuns la aproximativ 1000, la ediția din 2015, la peste 1500, iar, la cea din 2016, recordul a fost de peste 4000 participanți, atrași de frumusețea peisajelor și de poveștile legate de tradițiile și obiceiurile acestor locuri.” (extras de pe website-ul oficial)

Cea de-a cincea ediție a Săptămânii Haferland va avea loc în perioada 9 – 14 august 2017 și va include localitățile Rupea, Viscri, Saschiz, Roadeș, Criț, Bunești, Homorod, Archita, Cloașterf și Meșendorf.

Plecarea către Haferland s-a făcut în stil!

Am plecat joi dimineața, cu grupul de presă, de la sediul Automobile Bavaria. Firește că puteam să plecăm de-acasă, cu mașina personală, dar cum să nu te folosești de ocazie să încerci un BMV seria 5 din 2017 când ți-l pune la dispoziție partenerul oficial al Săptămânii Haferland?

(paranteză: maşina a mers brici, au câştigat un admirator în persoana şoferului Florin, copiii au stat super lejer în spate în scaunele de copii personale.)

Coloana se destramă urgent în trafic, iar noi ajungem la destinaţie ultimii (deh, pauze dese de pipi, ştiţi voi, drum cu copiii). De altfel, prima oprire a fost… imediat ce-am pornit la drum: un scurt (şi dulce) popas la Rompetrol Ploieşti Centură, un alt partener al Săptămânii Haferland. Nu ştiu dacă de la macarons, capuccino sau prăjituri ni se trage, dar pauza Hei ne ridică instant nivelul de energie.

Prima oprire din Haferland: Rupea

Colegii din press trip, cărora le mulţumesc pentru prietenie şi pentru că au fost super drăguţi cu noi şi copiii, ne aşteptau deja lângă casa doamnei Maria din Rupea. Gazda, toată o inimă, ne ia pe toţi la pupat și ne serveşte cu chec de casă, galben ca al lui mamaie, şi cu apă rece.

Proaspătă pensionară, ne invită în „atelierul de brodat și țesut”, o cămăruţă de doi pe doi în care majoritatea spaţiului e ocupat de un război vechi, moştenire de familie. Mai sunt o maşină de cusut veche, dar funcţională, coşuri cu panglici, funde, mărgele şi o mulţime de obiecte vechi pe care încercă să le restaureze sau să le copieze modelul. Cu câtă mândrie vorbea femeia asta despre ce a lucrat şi cum i-a reuşit! Îmi răsună şi acum în urechi: „… şi am putut”, „şi pot”.

Le face pe toate în puținul timp liber, adică atunci când ia o pauză de la treburile gospodăriei și de la nepoțelul ei. O supără doar gândul că ar vrea să dea mai departe meşteşugul învăţat puţin câte puţin de la mama sa, dar nu prea mai are cui. Ne luăm la revedere și ne promitem să ne vedem la Festival, unde doamna Maria vine cu ştergare şi de toate.

Urcăm apoi cu maşinile către cetatea Rupea, unde ne întâmpină doamnele Ana şi Maria, îmbrăcate în straie tradiţionale, cu pâine şi sare. La poarta cetăţii, ne povestesc despre obiceiuri străvechi, despre Ansamblul Folcloric „Junii Cetăţii”, despre straiele lor, despre ce au pregătit pentru Săptămâna Haferland. Şi odată se apucă şi scot din coşuri şi întind acolo, pe bancă, pâine de casă, slană şi cârnaţi şi ne pun de o gustare. Doar nu degeaba unul din turnurile Cetăţii se numeşte Turnul Slăninii.

Următoarea oprire: Roadeş

Urmăm apoi drumul spre Roadeş, unde urma să ne luăm camerele, să mâncăm o gustare de prânz şi să ne echipăm pentru o plimbare cu bicicletele. Drumul asfaltat, dar îngust lasă în urmă case vechi, părăsite, lanuri de hamei și ovăz şi ne duce către Casa de Oaspeţi Tabaluga. O poartă mare de lemn face accesul către pensiune. Intrăm în curtea mare cu iarbă cosită, o fântână şi clădirea pensiunii. Obloanele deschise de la ferestre încadrează perfect ghivecele de muşcate.

„Familia” (adică noi) se cazează la camera 5 (între noi fie vorba toate camerele sunt de fapt duplex-uri, living cu canapea extensibilă, mobilier de living jos şi cu pat matrimonial sus, pe scară). Camerele arată impecabil, băile la fel. Lăsăm bagajele şi mergem să luăm „gustarea”. Îi pun ghilimele, căci doamna Karin ne aştepta cu o masă în toată regulă, cu platouri de brânzeturi, mezeluri (salam, babic), chifteluțe, cârnăciori, roşii, castraveţi, salată de vinete şi o zacuscă de m-am lins pe degete. Puteți citi mai multe aici despre Casa de Oaspeți și Fundația Tabaluga.

După gustare, planul era să mergem cu maşinile la Criţ, de unde cei mai curajoși dintre noi (printre care şi Florin) s-au încumetat să meargă cu bicicletele la Meşendorf. Nu e chiar un traseu pentru copii, dar nici de temut dacă ai condiţie fizică. Am înţeles mai târziu de ce părea că la Casa Kraus, în Criţ, era cartierul general al „operaţiunii”. Merită o postare separată.

 

Meşendorf și Pârâul Dracului

La Meşendorf, curatorul deschide special pentru noi Biserica Fortificată Hermine Antoni, ne explică istoria locului, a zidurilor ridicate în jurul bisericii, iar în interior ne face o demonstraţie de măiestrie la orgă. Ne urcăm apoi în două căruţe (da, aţi citit bine, căruţe) care ne ajută să parcurgem un traseu imposibil pentru maşini, pe dealurile către Pârâul Dracului, unde urmează să facem un picnic. Vă imaginaţi cât de mult le-a plăcut băieţilor!

Pe ritmul zgâlţâielilor, admirăm peisajele absolut superbe ale Transilvaniei, dealurile înverzite, florile sălbatice şi întâlnim localnici curioşi. Ne oprim pentru picnic într-o poieniță superbă din apropiere de Pârâul Dracului. Cât am dat noi o fugă la pârâu şi ne-am întors, fetele din comitet organizaseră deja picnicul în colaborare cu Kaufland şi Fata care găteşte cu flori. Eu, una, m-am îndrăgostit iremediabil de vinetele albe şi de prăjitura cu rubarbă.

Ne-am umplut ochii şi sufletul de peisajul nealterat de om, Andrei a alergat non stop pe pajişte, Ionuţ a stat pe preș (cică îi e frică de gâze, ei aş!, îi place de mic să stea în gura oamenilor mari, să se bage în seamă cu ei, dar îl las, căci ştiu cu cine seamănă).

Mircea, căruţaşul şi fiica lui, Miruna (5 ani) sunt scumpi la vorbă, dar foarte expresivi, rromi prietenoși și la locul lor, la fel ca ceilalţi 95% de locuitori din zonă.

O  cină săsească la Casa Kraus din Criţ

Ne întoarcem cu bolidul de un cal putere la Meşendorf, apoi cu mașinile sau bicicletele la Criţ, unde la Casa Kraus ne așteaptă o cină tradiţional săsească pregătită de Claudia-Romana Rista, Fata care găteşte cu flori, partenerul oficial culinar al Săptămânii Haferland.

Încercăm o ciorbă de borboane – o ciorbă săsească de agrişe (habar nu aveam ce înseamnă acest cuvânt sau cum poate fi ciorba aceasta), o ruladă de faşirt în tavă de chec (faşirt, în nemţeşte şi ungureşte, înseamnă chiftea) şi murături picante, o prăjitură cu rubarbăr (rubarbă, rabarber, revent, pobita, rubarbura, rubarbar, rabarabar) şi lichiu (desert tradiţional săsesc). Rețetele acestora și nu numai le puteți găsi aici.

Ne retragem primii la somn, pe la ora 23, frânți.

Saschiz și atelierul de ceramică

Vineri dimineaţa ne trezim cu greu, luăm micul dejun și ne întâlnim cu toată gaşca la Biserica din Saschiz. Mergem la atelierul de ceramică unde Marinel şi Dragoş ne arată cum se prelucrează lutul negru în ceramică albastră de Saschiz. Ionuţ încearcă, ajutat de Dragoş, să dea formă unei căni.

Marinel a învăţat meserie la un curs de 10 luni în Anglia și lucrează pentru magazinul de suveniruri de lângă Biserică, dar are şi comenzi de la pensiuni sau hoteluri. Pe cât vorbeşte Marinel, pe atât tace Dragoş. Băieţi tineri, serioşi, duc tradiţiile mai departe.

Ne însoțesc amândoi către cetatea din Saschiz, un urcuş de circa 20-30 minute. Un reprezentant al Fundaţiei Adept ne face o scurtă istorie a cetăţii. Drumul nu a fost tocmai uşor, ne-a cam testat capacităţile fizice, însă priveliştea asupra satului Saschiz de sus a meritat efortul cu vârf şi îndesat.

Sus, ce credeţi? Alt picnic! Iar zacuscă şi salată de vinete cu ardei copţi, chifteluţe, cârnăciori, slăninuţa, brânză şi legume, toate pregătite cu dragoste de Vecinătatea Femeilor din Saschiz. Cetatea este în paragină, însă se va începe restaurarea ei în curând (pfff, trebuie să ajungă praf lucrurile în ţara asta ca să se repare, nu se pot întreţine sau repara în timp util)!

Biserica Fortificată din Criţ si doamna Sofia

Coborâm către centrul satului, ne luăm maşinile şi ne dăm întâlnire la Casa Kraus din Criţ. Doamna Sofia Folberth, un personaj cât se poate de autentic, o femeie de 95 de ani, ne invită să vizităm Biserica, ne povesteşte istoria satului, ne arată documente străvechi şi ne vorbeşte cu atâta dragoste despre saşii ei încât ne hipnotizează. În articolul dedicat satului Criţ veţi găsi mult mai multe poveşti şi istorie vie trăită de doamna Sofia.

Cât timp ascultăm noi poveștile și concertul extraordinar de orgă, copiii sunt în zidurile fortificate unde este amenajat un muzeu al obiectelor străvechi din zonă. Pe lângă exponate, tot acolo, lângă o piatră, au găsit 5 căţeluşi mici. Nu i-am mai dezlipit de ei decât când am plecat cu toţii către Biserică Evanghelică Fortificata din Viscri, unde ajungem 25 de km şi 30 de minute mai târziu.

Viscri sau dragostea din România a prinţului Charles

Vizităm expoziţia amenajată în camerele de sub zidurile fortificaţiei, cu obiecte tradiţionale vechi (de la costume populare, pat cu ladă, lenjerii brodate, cutii de vecinătăţi, semne, războaie şi unelte diverse).

În magazinul Asociaţiei Fermeilor din Viscri, găsim celebrii papuci de pâslă făcuţi manual, ciorapi de lână, produse locale (miere, dulceţuri, siropuri). Ne aşteaptă aici și masa de amiază, inclusiv o socată rece şi bună lângă o ciorbă de cartofi şi o prăjitură cu rubarbă şi bezea. Între timp, asistăm la un atelier de pâslit papuci (parţial, căci o pereche durează cam 8 ore să fie finalizată, iar a doua zi se coase talpa de piele), un procedeu interesant care implică lână toarsă, şablon tăiat pe măsuri din linoleu, săpun de casă şi apă caldă, plus o femeie pricepută.

Pe la 5 ne luăm la revedere de la gazde, de la gașcă şi ne îndreptăm către casă după două zile pline de frumos, de istorie, de aventuri şi cunoaştere, pentru care suntem recunoscători.

Săptămâna Haferland are loc intre 9 și 14 August anul acesta. Nu știu dacă acum mai sunt locuri de cazare disponibile, dar pentru anul viitor puteţi rezerva de acum. Sau poate vreți să staţi în Braşov sau în Sighişoara şi să vizitaţi zona în timpul Festivalului, se anunţă zile absolut sublime. Programul integral al Săptămânii Haferland (9 – 14 August 2017) include satele Criţ, Saschiz, Viscri, Meşendorf, Roadeş, Buneşti, Rupea, Cloaşterf, Homorod, Archita şi îl puteţi găsi aici.

Fotografiile nemarcate sunt făcute cu măiestrie de Tiberiu Arsene. Mulțumim, Tiberiu!

Vă las cu filmul de la festivalul din 2016, ne vedem la Haferland 2017!

Sper că găseşti util și ușor de parcurs articolul nostru. Dacă da, nu uita să ne urmăreşti pagina de Facebook, contul de Instagram  sau canalul de YouTube şi să dai share articolului.