Când am văzut itinerariul croazierei în Australia şi Noua Zeelandă cu vasul Celebrity Solstice (despre care poţi citi accesând link-ul), acesta includea în ziua de 10 Februarie 2017 o croazieră prin fiordurile neozeelandeze.

Mă rog, până să ne prindem noi că asta este, de fapt, ne întrebam cum poate vasul acosta în trei locuri diferite în aceeaşi zi (Milford Sound, de la 08:00 am la 09:00 am, Doubtful Sound de la 01:30 pm la 02:30 pm şi Dusky Sound de la 04:30 pm la 06:00 pm).

După ce am studiat mai în profunzime am înţeles că vom face o croazieră cu gigantul de 122.000 tone printre fiordurile extraordinare din Noua Zeelandă. După două zile consecutive pe mare, eram curioși în privința experienței, însă nu suficient de informaţi să ne fi luat de acasă nişte chestii elementare (găsiţi mai jos sfaturile noastre, dacă ajungeţi în viaţa asta pe acolo).

 

DEX spune aşa: FIÓRD, fiorduri, s. n. Golf maritim îngust, sinuos și intrat adânc în uscat, cu maluri abrupte și înalte. [Pr.: fi-ord] – Din fr. fjord.

 

Nu am ajuns să vedem fiordurile norvegiene, mai aproape de noi, le-am admirat, însă, pe cele neozeelandeze, în toată splendoarea lor. Aşa a fost să fie!

 

Fiordurile neozeelandeze = Parcul National Fjordland

 

Parcul Naţional Fjordland din Noua Zeelandă, situat la 2 ore distanţă de Queenstown sau Invercargill, cuprinde 14 fiorduri ce au dobândit calitatea de moştenire a lumii, „World Heritage Status”, în care poţi face căţărări, kayak, zboruri cu elicopterul, croaziere cu bărci mici pentru observarea faunei (delfini, foci), vizite în peşteri cu viermi luminoşi (glowworm caves – noi am vizitat una similară în Bay of Islands, vom povesti ulterior despre turul în peşteră şi pădurea de kauri).

 

In seara precedentă ne sfătuisem cu băieţii să nu îi trezim pentru primul fiord, dar îi avertizasem că noi vom lipsi din cabină în jur de o oră, dacă se trezeau în lipsa noastră ştiau ce au de făcut şi ca este interzis să iasă din cabină. Da, avem încredere în copiii noştri, sunt copii tare buni și înțelegători (când vor ei)!

 

Punem ceasul deşteptător la 07.30, ne spălăm, îmbrăcam şi fugim pe punte. Lăsăm copiii la somn, ne îmbrăcăm cu cele mai groase haine pe care le avem la noi (hanorace şi nişte geci de vânt, şapcă, blugi), întrucât vremea se anunţa răcoroasă în cursul dimineţii.

Fugim la pupă, unde erau deja câteva zeci de persoane adunate, toţi dotaţi cu aparate foto, camere, telefoane. Unii, mai deştepţi sau mai experimentaţi, aveau şi binocluri. Nu ne-a dat prin cap, ar fi fost super utile să vedem fauna mai de aproape.

Altii aveau căni cu cafea. Pfff, ce bună ar fi fost o cafea fierbinte, dar nici eu, nici Florin, nu am fi vrut să pierdem nicio secundă din spectacolul naturii ca să mergem să luăm cafea.

Cel mai faimos dintre fiordurile neozeelandeze, Milford Sound

 

Ne apropiem de primul fiord, cel mai faimos şi mai accesibil, MILFORD SOUND, în intervalul orar 8:00-9:00. Imensul vas de croazieră înaintează extrem de încet. Se văd nişte insule, intrăm într-un golf, toată lumea încearcă să surprindă în cadre frumuseţea peisajului şi maiestuozitatea ţărmurilor abrupte, îmbrăcate în verde. Mă caţăr pe un set de şezlonguri aşezate unul peste altul pe punte şi încep să fotografiez, Florin filmează.

Vă spun câteva cuvinte despre fiordurile neozeelandeze mai jos, vă las însă o galerie foto şi video a perisajului care nouă ne-a tăiat răsuflarea şi pe care o vom preţui toată viaţa noastră. Nicio fotografie şi nicio filmare însă nu poate reda sentimentele extraordinare care ne-au încercat acolo.

 

Primul fiord, Milford Sound/Piopiotahi, mi s-a părut cel mai spectaculos, un fiord în sud-vestul Insulei de Sud a Noii Zeelande, în cadrul Parcului Național Fiordland, Rezervația Marină Piopiotahi (Milford Sound) și site-ul Patrimoniului Mondial Te Wahipounamu. Acesta a fost considerat destinația de călătorie de top a lumii într-un sondaj internațional (Premiile travellers ‘Choice Awards din 2008) și este apreciat că cea mai faimoasă destinație turistică din Noua Zeelandă. Rudyard Kipling îl numea anterior cea de-a opta minune a lumii.

Al doilea dintre fiordurile neozeelandeze, Doubtful Sound

 

Ieşim din Milford şi continuăm navigarea către Doubtful Sound. Noi revenim în cabină, continuăm să facem fotografii de pe balcon. Într-un final se trezesc şi copiii, mergem la micul dejun, bem o cafea bună şi ne pregătim pentru cel de-al doilea fiord, DOUBTFUL SOUND intre 1:30PM-2:30PM.

Iniţial a purtat denumirea de portul Doubtful, data de către căpitanul Cook în 1770, care nu a intrat în adânc, deoarece nu știa dacă apele era navigabile sub pânză. Ulterior, a fost redenumit „Doubtful Sound” de vânătorii de balene, deși nu este un sunet tehnic, ci un fiord. O expediție științifică spaniolă comandată de Alessandro Malaspina a vizitat Doubtful Sound în februarie 1793 pentru a efectua experimente care măsoară forța gravitației folosind un pendul, o parte din efortul de a stabili un nou sistem metric. Ofițerii expediției, printre care se numără Felipe Bauzá y Cañas, un cartograf, au făcut de asemenea prima diagramă a intrărilor și a părților inferioare ale fiordului, numind caracteristicile acestuia. Astăzi acestea formează un cluster de nume spaniole unic numai pe harta Noii Zeelande: Febrero Point, Insula Bauza și insulele Nee, Pendulo Reach și Malaspina Reach.

Dusky Sound

După-amiaza ne găseşte lângă DUSKY SOUND 4:30 – 6:00 PM, încercând să localizăm foci cu blana (fur seals), delfini sau albatroși ce zboară pe deasupra fiordurilor.

Se crede că Māori au campat ocazional în acest fiord, în timp ce vânau moa (specii de păsări ce nu zburau din Noua Zeelandă) în vremurile pre-europene. Intrarea în fiord a fost descoperită pentru prima oară de europeni, iar căpitanul Cook a notat primul voiaj către Noua Zeelandă în 1770. El a numit-o Golful Dusky. La cea de-a doua expediție, a petrecut două luni în explorarea fiordului, l-a folosit ca port, a stabilit ateliere și un observator. Se crede că echipajul său a preparat prima bere în Noua Zeelandă în timpul șederii sale. A întâlnit unii maori cu care a avut relații prietenești.

Importanța maritimă și terestră a fiordului a căpătat amploare pe măsură ce europenii au devenit mai familiarizați cu geografia Noii Zeelande.

Dusky a fost, prin urmare, folosit ca port de către alți navigatori europeni și nave comerciale la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Din 1792 a devenit un loc preferat de vânătorii de focă, bărbaţi conduşi de căpitanul William Raven de la corabia Britannia au construit în acel an prima casă europeană din Noua Zeelandă și prima navă din Australasia. Prima femeie europeană cunoscută a fi fost în Noua Zeelandă a fost înregistrată ca vizitator în 1793.

În 1903 s-a încercat construirea unui drum de la Dusky Sound la Lacul Manapouri, dar acesta nu a fost niciodată finalizat, terminându-se brusc pe partea vestică a Loch Maree.

Tip 1: NU uitaţi binoclul acasă, o asemenea experiență trebuie urmărită şi trăită la maxim (pe o insulă micuţă lângă unul din fiorduri am zărit focile leneşe cum se scaldau in razele soarelui).

Tip 2: Dacă puteţi şi ajungeţi cu o croazieră similară în zonă, ascultați explicațiile specialiștilor despre regiune (la bord vasului nostru a urcat o domnişoară naturalist care ne-a povestit despre zonele vizitate, istorie, flora, faună).

Tip 3: Este o zonă superbă pentru persoanele active, merită descoperită dintr-un cap în altul într-un road trip sau cu o barcă de dimensiuni reduse. Nu degeaba este cel mai mare parc naţional din Noua Zeelandă (acoperă 1.2 milioane de hectare) şi a fost denumit Walking Capital of the World.

Existau excursii în broşura oficială care durau o zi şi jumătate, te debarcau la Milford Sound şi te îmbarcau a doua zi la Dunedin. Cu vizitat Queenstown şi multe atracţii active, mese şi hotel inclus. Preţul extrem de mare (peste 500 euro/persoană) şi vârsta redusă a copiilor ne-au făcut să dorim să ne bucurăm de fiorduri doar de la bordul vasului de croazieră.

Şi a fost un regal. A fost o zi extraordinară petrecută pe un gigant ce se strecura cu graţie printre ţărmuri dantelate, tărâmuri desprinse parcă din trilogia „Lord of the rings”, cascade vioaie, creste înzăpezite, crăpături în stâncă în care se izbea jucăuşă apa albastră a mării.

 

Sper că găseşti util articolul nostru. Dacă da, nu uita să ne urmăreşti pagina de Facebook şi să dai share articolului. Găsești mult mai multe fotografii în galeria foto atașată acestui articol.

 

Poți citi despre ziua petrecută la Melbourne aici sau despre excursia noastră la Dunedin – un oraș cu două recorduri.