Recunosc că hashtagul #desfiintatirecreatiile și-a atins scopul în perioada de teasing și ne-a făcut să ne întrebăm de ce să facem asta? De ce ar vrea cineva să desființeze cele 10 minute de recreere ale copilului la școală?

 

Scopul campaniei nu este să se desființeze efectiv recreațiile, ci să atragă atenția asupra unui fenomen din ce în ce mai grav și răspândit în școlile din România. În cele 10 minute de pauză, unul din patru copii este victimă a bullying-ului, în mod repetat, îşi poate piarde încrederea în sine şi în ceilalţi, iar consecinţele pe termen lung asupra dezvoltării emoţionale şi integrării sociale pot fi extrem de grave.

 

Organizaţia Salvaţi Copiii, cea care a pornit această campanie, trage, astfel, un semnal de alarmă şi solicită autorităţilor decidente luarea unor măsuri urgențe, care să redea elevilor recreaţia, fără să le fie teamă că vor fi agresaţi şi umiliţi.

 

Bullying-ul este în general caracterizat ca un comportament agresiv, intenționat, menit să provoace suferință și care implică întotdeauna un dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă și se manifestă repetitiv, regulat, într-un grup de copii.

 

Spre deosebire de comportamentele de violență, care apar spontan între copii, urmare a trăirii unor emoții intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.) și dispar de îndată ce intensitatea trăirilor emoționale se diminuează, iar situațiile punctuale sunt rezolvate, comportamentele de bullying nu dispar de la sine.

 

Cifre care pe mine mă îngrozesc! STOP BULLYING!

 

Potrivit studiului național efectuat de Salvați Copiii în anul 2016:

• Unu din patru copii era umilit în mod repetat la școală, în fața colegilor;
• Unu din șase copii era bătut în mod repetat;
• Unu din cinci copii umilea în mod repetat un alt copil la școală;
• În mod repetat, în școală, trei din zece copii sunt excluși din grupul de colegi;
• 73% dintre copii afirmau că au fost martorii unei situaţii de bullying în mediul școlar.

(Bullying-ul în rândul copiilor. Studiu sociologic la nivel național, Salvați Copiii, 2016)

 

La nivel european, România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de ţări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), cu 17% dintre copiii de 11 ani care au recunoscut că au agresat alţi elevi cel puţin de trei ori în luna anterioară, procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%. Cele mai noi date procesate la nivelul Ministerului Educaţiei Naţionale (MEN) pentru anul şcolar 2014-2015 vorbesc despre 18.783 de cazuri de violenţă la nivel naţional.

 

Pentru semestrul I al anului școlar 2016-2017, datele culese de Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați de la Inspectoratele Școlare Județene indică un număr de 7.690 de cazuri de violență în școli, cele mai multe în Brașov (782 ), Timiș (596), Bihor (575), Iași (561) și Neamț (472). Cifrele oficiale sunt departe de o reprezentare corectă a unei realități școlare în care zi de zi, toți actorii implicați – elevi, cadre didactice, părinți, vorbesc cu îngrijorare de un nivel în creștere al violenței între copii.

 

În oglindă, România avea,  la finalul anului școlar 2016-2017, un număr de 2.209 de consilieri școlari (dintre care 211 în București), pentru cele 6.221 de unități de învățământ, dintre care 792 de grădinițe și 5429 de unități de învățământ  preuniversitar.

 

Cum văd eu fenomenul?

 

De când sunt mamă, mă gândesc la acest fenomen din ce în ce mai des. Nu știu cât de mult voi reuși să îmi educ băieții să nu devină victime ale bullying-ului (sau mai rău, agresori), însă voi încerca să le explic acest fenomen și ce ar trebui să facă dacă, Doamne ferește, ar fi în situația chiar și de copil martor al unui episod bully.

Da, sunt convinsă că inclusiv agresorii sunt victime, suferința lor a devenit, probabil,  traumă, în timp, nu găsesc suport și înțelegere în cămin, școală sau societate și vor să își „dovedească” valoarea astfel.

De aceea campania Opriți bullying-ul sau desființați recreațiile! a celor de la Salvați Copiii  va avea impact pe termen lung. Nicio schimbare majoră în societate nu vine ușor, ci în ani de zile.

 

 

Ce putem face noi pentru a reduce și preveni acest fenomen din postura de părinți / dascăli / adulți

 

Te invit, dragă părinte, bunic sau viitor părinte, să citești informațiile de pe site-ul campaniei Opriti bullying-ul sau desfiintati recreatiile! și să participăm, fiecare cum putem, la stoparea și reducerea frecvenței acestui fenomen care afectează viitorul copiilor noștri.

 

Citeste despre ce este bullying-ul, mituri și realități, tipuri de bullying (fizic, verbal, social, cyberbullying), cauzele și efectele lui, despre copilul – victima, copilul – agresor și copilul – martor, despre rolul școlii în gestionarea fenomenului de bullying, despre lipsă legislației care să reglementeze astfel de cazuri.

 

•  Nu există legislație specifică în România care să reglementeze bullying-ul în școală;
• Nivelul de conștientizare cu privire la bullying ca o formă specifică de violență este relativ scăzut;
• Nu există programe de prevenire a bullying-ului implementate în școli și recomandate/ susținute la nivel național, de către Ministerul Educației;
• Programele care să aibă ca obiectiv dezvoltarea abilităților sociale și emoționale ale copiilor, ca factori de protecție împotriva bullying-ului, precum și contruirea unei culturi școlare bazată pe toleranță și respect față de diversitate, care să nu permită apariția comportamentelor de bullying între elevi, sunt mai degrabă punctuale și circumscrise unui singur an școlar;

 

Printre măsurile pe care Salvați Copiii România le propune în campania Opriți bullying-ul sau desființați recreațiile! se numără:

• Creşterea capacităţii de răspuns a şcolilor în situaţii de bullying între elevi;
• Promovarea unor metode pozitive și eficiente de educare socio-emoțională a copiilor, în spiritul valorilor de toleranță, respect, protecție și curaj;
• Promovarea de proceduri și politici clare de intervenție specifică în situație de bullying, în colaborare cu Ministerul Educației.

E nevoie de empatie și un efort comun să schimbăm ceva. Acest efort conștient poate fi făcut doar împreună: părinți-școală-copil, toți în aceeași direcție, fără orgolii și resentimente.

 

ȘTII O SITUAȚIE DE BULLYING? SPUNE CUIVA DESPRE ASTA!

Tu te-ai confruntat cu acest fenomen? Dar copilul tău? Spune-mi într-un comentariu cum a fost și cum ai reacționat / rezolvat situația.

Indiferența nu va schimba nimic!

STOP BULLYING-ULUI!

 

Sper că găseşti util și ușor de parcurs articolul nostru. Dacă da, nu uita să ne urmăreşti pagina de Facebook, contul de Instagram  sau canalul de YouTube şi să dai share articolului.