Dunedin a fost primul port în care am acostat, am debarcat şi primul oraş pe care l-am vizitat în Noua Zeelandă din

Am putea spune că povestea noastră de iubire cu Noua Zeelandă a debutat în dimineaţa zilei de 11 Februarie 2017, când am ieşit pe balconul cabinei şi am cuprins cu privirea dealuri verzi – gălbui, exact ca în ţinutul hobbiţilor din Stăpânul Inelelor, case micuţe cu grădini, o mulţime de buşteni în port şi oameni zâmbitori, mult mai prietenoşi decât australienii (fără supărare, aceasta este strict părerea noastră).

M-am îndrăgostit de peisajul rural desprins parcă dintr-un tablou, de dealurile verzi pe care se vedeau pete albe (turme de oi) sau negre (cirezi de Black Angus), după ce eram deja în profundă admiraţie pentru Fjordland, zona fiordurilor neozeelandeze, despre care am mai scris.

 

Ca şi în cazul zilei petrecute în Melbourne, pentru excursia de o zi în Dunedin, în broşură de excursii de pe vas figurau vreo 15 opţiuni de tururi combinate, de la 4 la 8 ore, cu preţuri ce variază între 56.50 Euro/adult (41.25 Euro/copil) şi 238.50 Euro/adult (184.50 Euro/copil).

Din considerente financiare (înmulţiţi şi voi preţurile de mai sus cu 4 persoane, apoi înmulţiţi cu vreo 7 zile de excursii), dar şi pentru că am vrut să vizităm oraşul efectiv, nu să vedem doar fauna sau să petrecem mult timp pe drum (cele de 8 ore includeau vreo 2 ore în autocar dus-întors, o oră în trenul Tăieri Gorge, superb itinerariul, de altfel, dar obositor pentru copii), am ales să mergem în „Speights Brewery and Dunedin Panorama Tour”. OK, recunosc era şi printre cele mai ieftine tururi.

Diferenţa între acesta şi cel care includea doar panorama era de vreo 6 Euro (probabil taxa de intrare la Speights) şi 30 minute ca timp (timpul petrecut în berăria istorică).

Debarcăm din Solstice şi mergem către autocar, unde ne aşteaptă ghidul local. Dansul ne enumeră locurile în care vom merge şi aflăm cu încântare că vom păşi în două locuri marcate ca recorduri, unul naţional şi unul mondial.

 

Strada Baldwin din Dunedin, cea mai abruptă stradă din lume

 

Prima oprire şi vizită este la Baldwin Street, un record omologat de Guiness Book of Records, ca fiind cea mai abruptă stradă din lume (the steepest street în the world).

Nu mi s-a părut că ar fi chiar atât de abruptă, dar probabil specialiştii de la Guiness ştiu ei ce ştiu, au făcut măsurătorile de rigoare. Mi-a plăcut mult zona rezidenţială în care strada Baldwin era localizată, plină de căsuţe modeste, mici, dar toate cu grădini şi flori, împrăştiate pe terase sau de-a lungul drumului. Un orăşel de provincie încântător şi liniştit.

Grădina botanică din Dunedin

 

Urmează o oprire de o jumătate de oră la Grădina Botanică din Dunedin, unde noi ne-am plimbat pe aleile încărcate de flori şi vegetaţie, iar copiii au ochit un loc de joacă în mijlocul naturii, unde s-au distrat.

 

 

Dunedin Railway Station (gara)

 

Recordul naţional de care vă spuneam îl deţine următoarea atracţie turistică de pe traseul nostru, în care ne-a oprit autocarul, anume gara din Dunedin (Dunedin Railway Station), decorată cu ceramică Royal Doulton, cea mai fotografiată clădire din Noua Zeelandă.

Complet restaurată, din gara Dunedin se pleacă cu un tren vintage către o zonă muntoasă, Taieri Gorge, un ţinut numit de Maori „Dealurile Raiului”.

 

Tot în centru, lângă gară, găsim şi fabrica Cadbury, care organizează vizite turistice. Păi dacă ştiam din timp, lăsam băieţii să meargă la berărie şi mă duceam la fabrica de ciocolată.

 

Speight’s Brewery, berăria istorică din Dunedin

 

Încheiem vizita în Dunedin cu un tur de vreo oră în istorică deja fabrica de bere Speight’s, ce produce faimoasa „Pride of the South” încă din 1876. Turul include o vizită şi detalii amănunţite despre istoria berii în Noua Zeelandă, procedeul de obţinere a berii, situaţia actuală a producătorului şi se încheie cu o degustare de trei tipuri de bere, blondă, lager şi dark, dar şi cu un cidru fără alcool produs tot de ei, pentru copii.

 

Fascinaţi de frumuseţea locului, odată reîntorşi la vapor decidem să luăm prânzul pe punte, la Mast Bar & Grill, bem o bere rece şi ne clătim ochii în continuare, visând la următorul port de pe traseu, Akaroa.

Sper că găseşti util articolul nostru. Dacă da, nu uita să ne urmăreşti pagina de Facebook şi să dai share articolului. Găsești mult mai multe fotografii în galeria foto atașată acestui articol.