O oră în oraşul subteran Kaymakli poate da senzaţii claustrofobice şi unui om care nu are probleme de acest gen, aşa că abia aşteptam drumeţia în aer liber prin valea Ihlara, următoarea oprire din traseul planificat pentru ultima zi plină din Cappadocia.

Ghidul nostru, Omer, ne-a avertizat că drumeţia prin vale / canion ţine preţ de vreo 4 km şi în jur de o oră şi jumătate – două, în funcţie de viteză şi rezistenţa noastră. Noroc că ne-am echipat corespunzător înainte de plecarea în Cappadocia, încălţămintea de drumeţie la munte cumpărată de la Decathlon ne-a salvat, nu am ieşit din ea timp de 4 zile, decât atunci când ajungeam seara, la hotel.

Adevărul este că nu ne grăbim deloc odată ajunşi la intrarea în valea Ihlara, peisajul ne ţine în loc.

 

 

 

 

Unde este valea Ihlara?

 

 

Valea Ihlara este, de fapt, un defileu lung de 16 km (10 mile) tăiat în rocă vulcanică, în partea de sud a Cappadociei, rezultat în urma mai multor erupții ale Muntelui Erciyes, format de râul Melendiz acum mii de ani.

 

Lângă Muntele Hasan și Muntele Melendiz (doi dintre cei trei vulcani din Cappadocia) este Ihlara, cu o adâncime de aproximativ 100 m. Începe din satul Ihlara și se termină cu Mănăstirea Selime din satul Selime, după ce a făcut 26 de coturi de-a lungul a 14 kilometri.

 

 

 

Accesul în valea Ihlara

 

 

Există 4 intrări în valea Ihlara:

• Prima este la începutul văii, dinspre satul Ihlara.
• Cea de-a doua intrare (aici ne-a lăsat pe noi microbuzul) se deschide către kilometrul 4 al văii, este cea mai populară intrare și are peste 300 de trepte spre vale.
• A treia intrare este dinspre satul Belisirma care vă permite să intrați în vale cu mașina. Este situată în mijlocul văii ( km 7). Dacă veți vizita valea cu mașina, acesta este cel mai bun loc pentru a parca mașina. De asemenea, Belisirma are câteva terase lângă Melendiz River pentru a lua masa, o gustare sau doar un ceai / cafea turcească. Majoritatea tururilor ghidate se încheie aici pentru prânz.
• Ultima intrare este la sfârșitul văii, la Mănăstirea Selime.

 

Microbuzul ne lasă la a doua intrare, coborâm scările şi începem o drumeţie relaxată prin defileu.

 

 

 

Ce e aşa special la valea Ihlara?

 

Istoria, în primul rând!

Se crede că valea adăpostea peste patru mii de locuințe și o sută de biserici rupestre decorate cu fresce. Aproape optzeci de mii de oameni locuiau odată în Valea Ihlara.

Întregul canion este acoperit cu locuințe subterane tăiate în stâncă și biserici din perioada bizantină construite de grecii capadocieni. Acești localnici au fost obligați să părăsească zona și să se mute în Grecia, în schimbul de populație din Turcia și Grecia din 1923.

 

 

 

 

Există multe biserici rupestre din Valea Ihlara. Cele mai multe dintre ele prezintă scene similare celor prezentate în alte biserici capadociene. Textele din bisericile din Ihlara sunt neobișnuit de lungi.

Cu frescele sale roșii, galbene și verzi, biserica de sub copaci (chiar aşa se numeşte, The Church under the Trees) surprinde adesea vizitatorii prin stilul său unic de arhitectură bizantină. Una dintre cele mai impresionante fresce este Daniel în adăpostul leului.

 

 

 

 

Peisajul, în al doilea!

O drumeţie uşoară pe lângă podgorii, plopi și arbori de fistic, cu sunetul liniștitor al râului care se grăbește la vale, înconjurat de o faună sălbatică bogată în șopârle, broaște, fluturi, păsări și uneori vulturi, nu poate fi decât reconfortantă şi prilej de conectare cu mama natură!

 

 

 

 

 

 

 

După o masă pe malul râului Melendiz, hrănirea unor boboci de raţă şi mângâierea unor pisici, ne urcăm din nou în microbuz, doar pentru a coborî câteva minute mai târziu, în faţa mănăstirii Selime.

 

 

 

 

Mănăstirea Selime

 

 

Una dintre cele mai neașteptate surprize din Cappadocia este minunata mănăstire tăiată în stâncă din Selime, la capătul văii Ihlara, la 28 km de Aksarai. Selime a fost gazda pentru civilizații hitite, asiriene, persane, romane, bizantine, Seljuk și otomane. Unul dintre cele mai importante aspecte ale cetății-mănăstire Selime a fost faptul că mulți clerici de frunte au fost educați acolo. Sediul militar al regiunii a fost amplasat și acolo. În timp ce mănăstirea este datată din secolele VIII și IX, frescele din structură datează din secolul al X-lea și începutul secolului XI.

 

 

 

Mănăstirea Selime este cea mai mare clădire religioasă din Cappadocia, având dimensiunile unei catedrale. În interiorul catedralei există două rânduri de coloane de stâncă. Aceste coloane împart catedrala în trei secțiuni. Mărimea bisericii este uimitoare. Coloanele și arcadele bisericii, tăiate direct din tuf în cadrul mănăstirii Selime, poartă încă semnele de poveste ale diferitelor generații care au ocupat-o cândva. Icoanele rudimentare din primele zile pot fi văzute mai clar, dar frescele detaliate, pictate mai târziu, sunt abia vizibile în anii de funingine care acoperă suprafețele de când turcii au folosit camera pentru gătit.

 

 

 

Mănăstirea conține, de asemenea, căminele călugărilor, o bucătărie mare și chiar un grajd pentru catâri. Pereții camerelor erau la un moment dat împodobiți cu fresce, dar puține din acestea mai sunt vizibile.

De la șosea este o urcare scurtă, dar provocatoare, pe un deal abrupt și alunecos până la mănăstire. Pe drumul până la mănăstire, mai întâi treci printr-un coridor asemănător unui tunel, care făcea parte din calea caravanei pe care se plimbau cămilele.

 

 

 

Secțiunea superioară a mănăstirii are o structură asemănătoare unei fortărețe, ale cărei ziduri și șanțuri sunt încă vizibile. Acesta include, de asemenea, unele pasaje secrete, o serie de scări de stâncă întortocheate și tot mai abrupte. Mănăstirea are și o curte. Aceasta a fost secțiunea în care au avut loc întâlniri religioase și militare importante.

 

 

 

 

Goreme Panorama (Panoramic View)

 

 

Încheiem călătoria în Cappadocia cu o oprire la Goreme Panorama (sau Esentepe Viewpoint) şi Evil Eye Tree, de unde sunt nişte privelişti superbe asupra oraşului Goreme şi  Valea Porumbeilor.  Probabil că dimineaţa, la răsărit, când se înalţă baloanele cu aer cald, este şi mai spectaculos. Sau seara, la apus.

 

 

 

 

Noi am ajuns pe la ora 6, la amiază şi era destul de liniştit, înţeleg că este un punct de atracţie unde opresc zeci de autocare sau microbuze zilnic, iar turiştii se cam calcă pe picioare ca să facă nişte fotografii panoramice în care să nu intre şi alţi turisti în cadru. Noi nu am avut problema aceasta, tocmai că am ajuns spre finalul zilei şi înainte de apus.

 

 

 

Citește și celelalte articole despre experiențele noastre alături de copii in Cappadocia:

 

Cu copiii în Cappadocia, ziua 3: din balon în orașul subteran Kaymakli

Zborul cu balonul în Cappadocia, un vis împlinit și copii fericiți

Cu copiii în Cappadocia – ziua 1: Valea Soganli, Sobesos, Mustafapasa

Cu copiii în Cappadocia – ziua 2: Goreme, Avanos, Pasabag, Valea Devrent

Caravanserai și derviși în Cappadoccia

 

 

Următoarea plecare de grup este planificată pentru 28 Aprilie – 03 Mai 2023. Ne puteți apela cu încredere pentru informații suplimentare sau rezervări.

 

Să ne citim cu drag, nu uita să ne urmăreşti pagina de Facebook, contul de Instagram şi să dai share articolului, dacă ţi-a plăcut, desigur!