În ciuda oboselii acumulate în prima zi din călătoria noastră cu copiii în Cappadocia, am adormit destul de greu aseară și copiii se resimt.  O lumină puternică străpunge perdeaua subțire de la geam și ne gâdilă pe sub gene. Băieții, care dorm exact lângă geam, nu dau semne că s-ar trezi prea curând. Ne permitem să lenevim un pic în pat, Omer ne-a dat întâlnire la ora 09.45 pentru turul de astăzi.

După un mic dejun copios pe terasa hotelului Tekkaya Cave, ne rotim capetele, ca un titirez, în stânga și în dreapta pentru a cuprinde toată panorama neobișnuită; ne echipăm corespunzător și suntem gata să pornim în noi aventuri în ținutul Anatoliei.

 

 

Dacă ieri am luat tangență cu istoria și geografia Cappadociei prin vizitele în Valea Soganli, orașul antic Sobesos și Mustafapasa, astăzi suntem pregătiți să descoperim construcțiile și bisericile sculptate în tuf vulcanic din cadrul muzeului Goreme Open Air, valea Pasabaglari (Monks Valley) cea plină de conuri și ciuperci formate după două erupții vulcanice și a eroziunii, dar și Valea Devrent (supranumită Valea Imaginației) în care vom vedea formațiuni în forme de animale.  Mă încântă mai puțin atelierele de ceramică de la Avanos și fabrica de covoare handmade  din program, însă zona este renumită pentru aceste meșteșuguri, iar priceperea celor ce duc mai departe tradițiile ceramicii modelate și pictate manual, dar și a covoarelor țesute de mii de femei în zonă, cu o răbdare titanică și o tehnică absolut uimitoare este absolut lăudabilă.

 

 

Cu copiii în Cappadocia:  Muzeul Goreme Open Air

 

 

 

Muzeul Goreme Open Air a fost declarat Patrimoniu Mondial UNESCO în 1985, ca parte din Goreme National Park si Rock Sites of Cappadocia. Din Octombrie 2018 costul biletului de intrare este 45 LT și programul de vizite pe perioada verii (Mai – Octombrie) este 08:30 – 19:00, iarna (Noiembrie – Aprilie) se închide cu 2 ore mai devreme.

 

 

 

Primul lucru care m-a frapat: în ciuda norilor care se strângeau pe cer și a picăturilor de ploaie, erau sute de oameni deja acolo, majoritatea asiatici (să nu spun direct chinezi), cu un trilion de selfie stick-uri și unii chiar cu ținute speciale (gen papuci cu blăniță, rochițe cu ciucuri sau dantele pe sub pufoaice de iarnă, etc). Nu ne place aglomerația și în general evităm atracțiile exagerat de turistice, dar eram hotărâți să nu lăsăm aceste amănunte minore să ne strice ziua.

 

 

Să revenim la scopul și durata vizitei.

Muzeul în aer liber Goreme seamănă cu un vast complex monastic compus din zeci de mănăstiri săpate în tuful vulcanic, așezate una lângă alta, ce datează din secolele XI – XIII. Este la numai 15 minute de mers pe jos (1,5 km) de centrul micului orășel cu același nume, Goreme.

Complexul conține (la fel ca Valea Soganli de ieri) biserici tăiate în rocă – cele mai importante fiind Sf. Barbara, Apple (Elmali), Snake (Yilanli), Dark Church (Karanlik), Carikli (Sandals) și Buckle (Tokali) – cu fresce destul de bine conservate pe pereți, în culori ce își păstrează totuși prospețimea originală (pe care nu am avut voie să le fotografiem). Sunt exemple unice de arhitectură în rocă și tehnici de frescă, mai spectaculoase și mai bine conservate decât cele pe care le-am vizitat ieri.

 

 

 

 

 

 

 

 

Cu copiii în Cappadocia: Pasabag (Monks Valley) – atracția favorită a zilei

 

Picăturile de ploaie sunt din ce în ce mai rare, se întrevăd și niște raze care îmbracă zona într-o lumină fantastică.

 

 

 

Spuneam ieri că Goreme National Park și the Rock Sites of Cappadocia au fost incluse în patrimoniul UNESCO în 1985, pe de o parte datorită peisajului spectaculos cu creste muntoase, văi și vârfuri denumite „fairy chimneys” (pe vremuri oamenii credeau că ciudatele formațiuni au fost create de zâne!), peisaj sculptat de erupțiile treptate ale vulcanilor din zonă și eroziune, pe de altă parte datorită moștenirii unei civilizații demult apuse, Bizanțul.

Urcăm alături de Omer pe un platou de unde avem o panoramă absolut superbă. Ne povestește istoria locului, în timp ce băieții aleargă încântați în sus și în jos.

 

 

 

Valea Pasabag din Cappadocia este situată pe drumul spre Zelve, venind din Goreme sau Avanos. Remarcabili stâlpii de rocă ce pot fi văzuți aici, în mijlocul unei podgorii, dau și numele locului (Podgoria Pacha). Pacha înseamnă „general”, rang militar, în limba turcă și este un pseudonim comun. Acest site mai e numit Monks Valley.

Unele dintre conurile sculptate în tuful vulcanic s-au erodat și separat în conuri mai mici în secțiunile lor superioare, în care s-au ascuns stiliții și pustnicii. Aici se află schitul călugărilor Simeon. O capelă dedicată Sfântului Simeon (Simon) și adăpostul unui pustnic este construită într-unul dintre coșurile de basm cu trei capete.

Sfântul Simeon a trăit în izolare lângă Alep în secolul al V-lea, când zvonurile despre miracolele făcute de el au început să se răspândească. Deranjat de toată atenția, a început să trăiască în vârful unei coloane de 2 metri înălțime, iar mai târziu s-a mutat la o înălțime de 15 metri. De acolo cobora doar ocazional pentru a lua mâncare și băutură aduse de discipolii săi. Pustniciii din Cappadocia s-au distanțat de lume prin sculptarea în coșurile de zână, de jos în sus, creând camere cu o înălțime de 10-15 metri.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cu copiii în Cappadocia: Meșteșuguri cu tradiție – vizită la o fabrică de covoare și un atelier de olărit în Avanos

 

 

Orașul Avanos este situat pe malul râului Kizilirmak (Red River), la aproximativ 8 kilometri de Goreme.

Microbuzul oprește lângă o clădire impozantă în Avanos, cu un semn distinctiv: Bazaar 54. Urmează să intrăm în fascinanta lume a covoarelor turcești țesute (încă) manual, de către mii de femei din zonă.

 

 

Cel ce ne-a prezentat metoda de realizare la război a covoarelor ne spune că au în prezent 20.000 de covoare de vânzare, că femeile care țes lucrează fie din fabrică, fie de acasă, unde mai pot avea grijă de copii sau nepoți. Îl întreb dacă tinerii sunt atrași de meseria asta veche și îmi spune că nu prea, este greu să transmiți meșteșugul mai departe, majoritatea tinerilor migrează spre meserii moderne, spre orașe mari.

Ne explică tehnica realizării covoarelor din fibre naturale (mătase, lână, bumbac sau o combinație a acestora) și înțeleg de ce aceste covoare par a avea prețuri extrem de mari. Pentru unele modele o femeie lucrează și șase luni pentru un mp de covor. Șase luni!

 

 

Mâinile doamnei nu au odihnă în timp ce urmărește modelul, face nodul dublu, bate țesătura și taie moațele.

Își trag singuri firele de mătase din coconii de viermi de mătase, vopsesc covoarele cu vopseluri naturale (pe bază de turmeric, rodie, etc) sau folosesc deja lână colorată natural (ne-a arătat un covor în trei culori, realizat din lână oilor, albă, maro-roșiatică și neagră).

 

 

 

Ne conduce apoi într-o sala de prezentare unde ne arată diferite modele de covoare, unele chiar magice.

 

 

Lui Andrei i se pune pata pe un covor vernil, vrea neapărat să i-l cumpărăm („Vine și ziua mea, mami!”). Nu costă „decât” ceva peste 1.000 Euro, așa că spunem pas, nu am vrea să plângem după bani când ei varsă sticlele de suc sau murdăresc de ciocolată prețiosul nostru covor!

 

 

 

Continuăm drumul spre Kapadokya Seramik, unde asistăm, din nou, la măiestria oamenilor din mâinile cărora ies adevărate minuni cu lut roșu sau praf de cenușă albă din roca vulcanică.

Râul Kizilirmak ce trrece prin Avanos este cel mai lung din Turcia și nu numai că separă orașul de alte părți ale Capadociei, dar oferă și aprovizionarea cu lut pentru ceramică.

Familiile de olari organizați în cooperative extrag lutul de ceramică roșie din albia răului și realizează manual suveniruri minunate, într-o gamă largă de prețuri, de la scrumiere simple și căni, la plăci ornamentate și seturi de șah. Ceramica produsă în zona Avanos timp de secole este renumită și olarii încă folosesc unele dintre tehnicile din perioada hitiților până în anul 2000 î.Hr.

 

 

Asistăm la un atelier de ceramică în cadrul unui stabiliment enorm (3.000 de metri pătrați), înțeleg că este o fabrică de familie (de cinci generații fac ceramică) care s-a dezvoltat odată cu sectorul turistic din Cappadocia, contribuind la această artă prin crearea modelelor proprii și prin prezentarea produselor lor realizate manual.

Cel ce face demostratia îl alege chiar pe Andrei să își testeze îndemânarea în realizarea unui vas.

După care vizităm magazinul și facem ceva cumpărături de suveniruri mai ieftine.

 

 

 

Cu copiii în Cappadocia: Valea Devrent (Valea Imaginației)

 

Valea Devrent, cunoscută și sub numele de Imagination Valley sau Pink Valley, nu are biserici în peșteră ca celelalte văi ale Cappadocia. Nu există castele romane sau morminte romane în Valea Devrentului. De fapt, nu a fost niciodată locuită. Pentru ce e atât de faimoasă atunci? Peisajul de pe altă planetă!

 

Devrent Valley găzduie multe formațiuni diferite de rocă: micile coșuri de zână roșiatice formează un peisaj lunar sau marțian, prin aspectul lor ciudat. Valea are și multe stânci în formă de animale. Arată ca o grădină zoologică sculptată de natură.

 

 

 

Picături mari și dese de ploaie ne alunecă pe fețe. Cerul s-a întunecat și nu dă semne că s-ar limpezi prea curând.

Mehmet oprește microbuzul lângă vale și Omer ne întreabă cu ce seamănă formațiunea din față noastră.

 

 

Răspunsurile sunt diferite: „o cămilă”, „un melc”, „un păun”. „All your answers are correct, you are in the Imagination Valley” spune Omer.

Există stânci în forme de animale precum cămila, șarpe, foci sau delfini. Există chiar una care arată ca Fecioara Maria, ținând în brațe pruncul.

 

 

Ploaia deasă ne gonește și ne refugiem într-un magazin cu suveniruri turcești (nuci diverse, ceaiuri, siropuri, rahat turcesc de o mie de feluri, săpunuri și creme naturale, etc). Numai că toți ceilalți turiști au gândit la fel și e foarte aglomerat.

 

 

Încheiem seara cu o experiență absolut surprinzătoare pentru noi și un pic plictisitoare pentru copii.

 

 

Cu copiii în Cappadocia: Dervișii de la Saruhan Kervansaray

 

 

„Vreți să mergem la derviși diseară?” întreabă Cătălin în grup dimineață. Nu este inclus în programul călătoriei și se plătește suplimentar, 30 Euro / persoana. Decidem toți să mergem.

Nu este absolut deloc ce mi-am imaginat. Am mai văzut spectacole cu derviși prin Antalya sau Istanbul, dar acesta chiar nu este un spectacol propriu-zis, ci un adevărat ritual religios, profund și marcant.

Omer ne povestește în microbuz despre derviși și caravanseraiuri, să înțelegem la ce anume vom asista.  Pun separat articolul (Caravanserai și derviși în Cappadoccia), dacă vreți să citiți mai multe.

 

Saruhan (sau Sarihan) Caravanserai din provincia Nevsehir (numită și Saruhan, însemnând Yellow Caravanserai) acoperă o suprafață de 2000 de metri pătrați și a fost construită în timpul domniei lui Izzettin Keykavus II (1249-1254), poate chiar de el, în 1249. Este construită din piatră de culori galben deschis, roz și bej. Două culori contrastante de piatră au fost folosite pentru efectul decorativ asupra arcurilor portalului principal exterior și portalului interior. Restaurarea acestui caravanserai, din care unele părți erau în ruine, a fost finalizată în 1991. Aici, zilnic, are loc ceremonia dervișilor.

 

 

Asistăm la ceremonie la ora 18.30. Ni se atrage atenția că trebuie păstrată liniște absolută și că este interzis să filmezi sau să faci fotografii în timpul ceremoniei (care ar dura, se pare, vreo 45 de minute), dar că la final vor alocă 2 minute pentru public să imortalizeze dansul învârtit al dervișilor.

Sema (ceremonia dervișilor ce se rotesc) este inspirația lui Mevlana Celaleddin- mai cunoscut precum Rumi (1207 – 1273), precum și o parte a culturii, credinței și istoriei turcești din Konya. Simbolizează diferitele semnificații ale unui ciclu mistic spre perfecțiune (Ascensiunea – Mirac).

Omer ne spune că întreaga noastră existența și tot ceea ce ne înconjoară este un ciclu, o rotire permanentă. Nu există nici un obiect, nici o ființă care să nu se rotească.

În timp ce brațele dervișului sunt deschise, mâna dreaptă este îndreptată spre cerul gata să primească milostenia lui Dumnezeu, mâna stângă întorcându-se către pământ pentru a da ceea ce a primit celor săraci, se întoarce de la dreapta la stânga, pivotând în jurul inimii. Acesta este modul său de a transmite darul spiritual al lui Dumnezeu poporului asupra căruia Dumnezeu veghează.

 

 

Copiii s-au plictisit pentru că sunt (încă) prea mici să cuprindă toate aceste semnificații subtile, dar au fost cuminți.

Noi am ieșit cu încântare din noua experiență, pentru că Omer a avut grijă să ne explice în cel mai mic detaliu tot ce am menționat eu mai sus și pentru că rotirea lor în etape este absolut fascinantă.

La finalul ceremoniei suntem invitați la un pahar de șerbet, care, ghiciți ce – este o băutură religioasă!

 

La finalul unei zi pline, memorabile, ne îndreptăm spre hotelul nostru din Goreme, încercând să obținem de la Omer informații privind zborul cu balonul cu aer cald planificat pentru a doua zi (este a cincea zi consecutivă în care baloanele nu au avut voie să se înalte pe cerul Cappadociei și avem emoții!). El spune că dacă ar fi fost anulat zborul de a doua zi ar fi primit informația până la ora 20.00. Flacăra speranței continuă să ardă!

Revenim cu informațiile din ziua 3 din excursia noastră cu copiii în Cappadocia.

 

 

 

Următoarea plecare de grup este planificată pentru 28 Aprilie – 03 Mai 2023. Ne puteți apela cu încredere pentru informații suplimentare sau rezervări.

 

Citește și celelalte articole despre experiențele noastre alături de copii in Cappadocia:

Cu copiii în Cappadocia – ziua 1: Valea Soganli, Sobesos, Mustafapasa

Cu copiii în Cappadocia – ziua 2: Goreme, Avanos, Pasabag, Valea Devrent

Caravanserai și derviși în Cappadoccia

Cu copiii în Cappadocia, ziua 3: din balon în orașul subteran Kaymakli

Cu copiii în Cappadocia: Drumeție în aer liber prin valea Ihlara

 

 

Mai multe fotografii găsiți în galeria foto de mai jos, majoritatea sunt ale noastre! Fotografiile marcate cu „Credit foto: Cătălin Nenciu” sunt făcute de prietenul Cătălin de la Travel Badgers.

Să ne citim cu drag, nu uita să ne urmăreşti pagina de Facebook, contul de Instagram şi să dai share articolului, dacă ţi-a plăcut, desigur!