PortAventura World include parcul de distracție cu același nume, PortAventura Park, parcul acvatic PortAventura Caribe Aquatic Park, Ferrari Land (nou deschis in 2017) și o mulțime de hoteluri (Hotelul PortAventura, unde am stat noi, Gold River, Caribe, El Paso și Mansion de Lucy) .
De la Hotelul PortAventura, accesul se face imediat către parc, despre șederea noastră la hotel și petrecerea de Revelion puteți citi aici: Hotel PortAventura – un Revelion de vis într-un hotel child friendly!
Parcul PortAventura este împărțit în 6 zone: Mediterrania, Polynesia, Sesame Aventura, China, Mexico, Far West.
PortAventura: Zona Mediterrania
Mediterrania este zona de la intrarea în parc amenajată ca un sătuc tipic pescăresc catalan, cu portul Drassana (vara se putea naviga pe lac cu o barcă, iarna erau trase la mal și se puteau vizita), magazinul ce poartă numele parcului, imens, în care se găseau tot felul de suveniruri, jucării, tricouri, dulciuri, etc, restaurante sau cafelele.
In această zona e o singură atracție, Furios Baco, în care ne-am dat, pe rând, noi, adulții. Acesta este un roller coaster (catapulta orizontală) care ajunge de la 0 la 135 km / ora în numai trei secunde, te răstoarnă și te transportă cu așa viteză că nici nu îți dai seama că s-a terminat tura. Cred că totul durează circa 30 de secunde din momentul în care te așezi în scaun. Noroc că ei te fotografiază și filmează pe durata cursei, că nu apuci să-ți dai seama ce s-a întâmplat cu tine. Bineînțeles că am luat DVD-urile cu filmele.
Furious Baco
Pe strada principală din Mediterrania se sfârșește parada în fiecare seară, iar pe lacul din această zonă are loc spectacolul de artificii, muzică și lumini de după paradă.
Parada
PortAventura: Zona Polynesia
Polynesia, după cum spune și numele, este o zonă amenajată cu multă verdeață, ca o pădure tropicală, cu palmieri, plante, decorațiuni pictate cu aborigeni.
Vestitele canoe
Din păcate, atracția principală a zonei, Tutuki Splash, era închisă pe perioada iernii, însă câteva luni mai târziu, în Mai, cu ocazia unei alte deplasări în zonă, am avut șansa să o testăm (fără copii). Tutuki Splash este o călătorie într-o barcă cu mai multe băncuțe, 4-5 rânduri de câte 4 locuri, care se finalizează cu participanții uzi în proporție de 80% (motivul pentru care era, mai mult ca sigur, închisă atracția iarna). Simulează urcarea pe un vulcan și o coborâre în trombă cu aruncarea unui jet de apă în jur. Și dacă nu ești suficient de ud, spectatorii care admiră coborârea pot cumpăra fise ca să tragă cu niște tunuri cu jeturi de apă în pasagerii de pe bărci. Ce distracție o mai fi și asta?
Exista apoi Sea Odyssey, un spectacol 4D, în care rula o animație specială de Crăciun cu niște animăluțe. Nostim, dar nu ieșit din comun, nu ne-a dat pe spate.
Un magazin mic cu haine Quicksilver, o zonă în care puteai să-ți cumperi sucuri naturale și fructe feliate și o gheretă pentru jocuri.
Si ajungem la minunatele canoe, înălțimea maximă admisă 1.40 m. Noi am stat pe bară câteva seturi, cât s-au distrat băieții în canoe, o călătorie destul de lină, cu o urcare și o coborâre ușoară spre apă, care îi distra însă pe cei mici.
PortAventura: Zona Sesamo Aventura, distracție zilnică garantată pentru cei mici
Vis-a-vis de canoe se deschide tărâmul magic numit Sesamo Aventura, un loc minunat pentru copii, cu atracții fel și fel, inaugurată în 2011, unde întâlnești chiar personajele din Sesame Street (Bert, Ernie, Cookie, Elmo și ceilalți). Este preferata copiilor între 4-8 ani. Ai mei au fost în culmea fericirii, zilnic, în această zonă.
Cum am intrat, imediat în partea dreaptă, ne-am așezat la coadă la Coco Piloto, niște avioane mici deschise, care zburau deasupra zonei, la cca 50 metri de la sol. Îmbarcare un adult cu un copil în față, un adult cu un copil în spate. Durează circa două minute tura.
De sus, din Coco Piloto, toata zona Sesame Aventura se vede excelent!
Mai departe, în partea stângă, un mic roller coster, Tami Tami, ce asigura suficientă adrenalină pentru copii, la fel îmbarcare adult + copil (restricție copiii între 1 m și 1.30 m trebuiau însoțiți de un adult, sub 1 m nu au voie). Călătorie distractivă, ne-am dat de mai multe ori. Așa drag îmi era să-i văd cum încearcă ei să fie curajoși și să stea cu mânuțele în aer la coborâri…
In trenuletul Tami Tami
Am stat degeaba la coadă la Magic Fish, copiii nu aveau înălțimea necesară, iar spaniolii sunt foarte riguroși în această privință (am aflat atunci). Peste tot îi măsurau dacă li se părea că nu sunt potriviți pentru atracție.
La această atracție erau niște bărcuțe mici în formă de peștișori colorați, care se învârteau ca un carusel și trebuia să mânuiești un volan sau ceva asemănător. Copiii sub 1.20 m nu au voie, între 1.20 – 1.30 trebuiau însoțiți de un adult. La fiecare atracție există o plăcuță cu indicațiile de restricție, chiar și măsurători, dar noi nu am fost atenți de la început la asta.
Ne-am plimbat, în schimb, cu mici tractoare colorate cu patru locuri, pe șină, în ferma lui Elmo (La Granja de Elmo), a trebuit să luăm tractoare separate mereu, căci amândoi băieții voiau să “conducă”. Frumos realizată ferma, cu animăluțe care se mișcau și scoteau sunete reale. Copiii sub 1.20 m trebuie să fie însoțiți de un adult, și atracția este “photo ride”, ți se fac poze la un anumit moment în cursa, la ieșire le poți vedea pe ecran și decizi dacă le cumperi sau nu.
In Ferma lui Elmo
Întrucât noi am făcut mai multe poze, la mai multe atracții, am ales să cumpărăm un stick USB tip brățară PortAventura (cred că a costat circa 12 euro, pe urmă fiecare poză cam 6 euro), am venit cu multe poze digitale care au surprins distracția.
Ernie’s jump este echivalentul pentru copii al lui Hurakan Condor din zona Mexico, sunt niște mini parașute care au niște sfori, s-au dat numai Ionuț cu tati, tati trăgea de sfori și parașuta urca. De sus au coborât treptat, Florin mânuia sforile astfel încât să fie în siguranță. Fiind limita minimă de înălțime 110 cm, Andrei nu a avut voie în această atracție. Copiii între 110 și 130 cm aveau voie doar însoțiți de un adult.
Waikiki este un carusel din acela cu scaune și lanțuri, care se învârt într-una. Ai mei nu au vrut în asta și pace.
Fluturașii (Bouncing Butterflies sau Mariposas Saltarinas) sunt o atracție drăguță, cu niște biciclete cu fluturi mari colorați deasupra, care se ridică și zboară doar dacă pedalezi. Și trebuie să pedalezi, nu glumă! Dacă te-ai oprit din pedalat, fluturașul coboară.
Înălțimea minimă este 1.05 m și Andrei era exact la limită, de fiecare dată îl măsurau să vadă dacă e ok. Dar am reușit și am zburat cu fluturașii în fiecare zi. Între 1.05 m și 1.30 m copiii trebuiau să fie însoțiți de un adult.
Loco – Loco Tiki este ca o căsuța mică care se ridică și se învârte în sensul acelor de ceasornic. Nu e super fun, dar l-am încercat o dată.
Arborele Magic e un arbore din plastic, unde se poate urca și vizita. De aici se pot face fotografii bune cu toate locurile de atracție din Sesamo Aventura.
Barrio Sesamo se numește gara în care oprește trenul parcului, care pleacă din Mediterrania și se oprește în Far West. Practic trenul are doar trei stații, iar cartierul copiilor este stația a doua. Trenul e minunat pentru a fotografia peisajele superb amenajate și a te odihni puțin între distracții. Dar, atenție, este interzis să consumi alimente sau băuturi în tren, sau să călătorești în picioare.
In zona copiilor există și teatrul în aer liber Sesamo, cu spectacole zilnice programate (It’s Christmas time in SesamoAventura!), noi prindeam de obicei spectacolul de prânz de la 13.00 sau 14.00, când și mâncam ceva, dar aveau show și la ora 12.00, 16.00 și 17.00. Aici aveau spectacol Ernie, Elmo, Bert, și ceilalți. Spectacolul era în limbile engleză și spaniolă.
Grădina fermecată (The Enchanted Garden sau El Huerto Encantado) este, de fapt, un loc de joacă pentru copii foarte mișto, cu multe tobogane, sfori, chestii de cățărat, iar în mijloc cu băncuțe pentru părinți. Aici era și zona de picnic, lumea venea de acasă cu sandvișuri sau pachețele și mâncau aici.
Din SesamoAventura se trece direct în China, prin cele două mari atracții de adulți (sau copii peste 1.30m): Dragon Khan și Shambhala.
PortAventura: Zona China, distracție și pentru cei mari
Dragon Khan, coasterul cu aspect de bestie roșie, care te prinde în mreje și te învârte, te sucește și te răstoarnă inopinat, a fost preferatul multora de la inaugurarea în 1995. Recunosc, deși sunt fană a roller costerelor și adrenalinei dată de acestea, Dragon Khan m-a făcut să nu îmi mai doresc să mă mai dau.
Roller costerul rosu de pe fundal e Dragon Khan, cel alb – gri este Shambhala.
Florin nici nu a vrut să audă să încerce, văzând în ce hal se manifestă “bestia”, dar eu am zis că odată trăim, trebuie să încerc. Și am încercat, am avut și „norocul” să pic în prima linie a dragonului. Efectiv nu mi-a plăcut, mi s-a părut mult prea zbuciumat și violent, chiar nu îmi puteam controla capul și gâtul, prin urmare mi-a cam zdruncinat neuronii (te răstoarnă de 8 ori pe toată durata cursei la 110 km / ora, cursa ține numai 69 de secunde, este photo ride și limita minimă de înălțime permisă este 1.40 m). Când am coborât din atracție eram agitată și cu o vagă durere de cap. Nu voi repeta experiența, deși se pare că are fani destui.
Cum să repet asta, când lângă Dragon există sublimul Shambhala?? Păi de o mie de ori dacă aș avea de ales, de o mie de ori aș zbura în Shambhala – expediție în Himalaya.
Cel mai înalt roller coster din Europa (76 metri înălțime), Shambhala mai posedă două recorduri europene: cea mai înaltă cădere (78 metri) și cea mai mare viteză atinsă la prima coborâre (134 km / oră). Traseul atracției măsoară 1.650 m, iar pentru structura care susține coasterul s-au folosit peste 1.600 tone oțel și peste 4.000 metri cubi beton pentru fundație, care, în anumite locuri atinge 18 m adâncime.
Era prima oară când mă urcam în Shambhala, nu știam la ce să mă aștept, îi vedeam pe toți cum picau țipând, dar fericiți, majoritatea cu mâinile în aer.
Deși la majoritatea costerelor sistemul de protecție se trage peste cap și ai ca un fel de vestă de protecție, care te ține în scaun, la Shambala ai doar o protecție care se ridică dintre picioare, ce nu te lasă să pleci din scaun. Este un sentiment sublim, căci într-adevăr la momentul coborârilor simți că zbori, fundul nu mai este așezat pe scaun, însă protecția nu te lasă să cazi… sunt două scaune pe rând, alternativ două scaune alăturate cu două despărțite, astfel încât toată lumea este filmată și fotografiată pe parcursul cursei, poate vedea peisajul și coborârile. Ca și la Dragon, înălțimea minimă admisă pentru a te urca în coster este 1.40 m.
Urc încet panta, nu știu ce voi simți. Îmi fac curaj, sunt atâtea puștoaice care se dau ținând mâinile sus în aer, așa voi face și eu… Când sunt sus de tot văd tot parcul, aștept să cobor, însă involuntar, când văd că mă îndrept către sol de la peste 70 m, m-am prins cu mâinile de protecție și am închis ochii. Țipătul a rămas undeva, în gât, că nu mai puteam să articulez nici un sunet. Dar după prima coborâre, mi-am făcut curaj, am deschis ochii și am luat mâinile de pe protecție. Și am început să zbor, literalmente…
Atât am lăudat soțului atracția, că l-am convins, în ultima zi în parc, să se dea și el. El, care nu suportă costerul din Orășelul Copiilor, care nu se urcă în nimic periculos, care se învârte sau se rotește… A avut aceleași senzații ca și mine și a coborât super încântat.
După ce am stabilit că aceste două atracții nu sunt decât pentru adulți și copii mari, noi făcând cu rândul la baby sitting în timp ce partenerul savura adrenalina costerului, am trecut și la distracțiile pentru cei mici din zona China.
Din SesamoAventura, ca să ajungi la China, urci ușor o copie a Marelui Zid, de unde ai o priveliște foarte frumoasă a zonei și costerelor.
Ceșcuțele de ceai (The Tea Cups Ride) sunt niște cești gigantice așezate pe farfurii, în care încap circa 6 oameni, ce se rotesc în jurul propriei axe, dar și în jurul altor cești. Copiii sub 1.30 m trebuie să fie însoțiți de un adult. Prinde viteză destul de măricică, a fost fun, dar nu ne-am dat în fiecare zi, se pare că ai mei nu sunt mari fani ai rotirilor…
La fel, am încercat cam de două ori un carusel cu coșulețe atașate la niște acadele uriașe care se învârteau (aici am amețit noi, adulții, mai rău ca în costerele mari).
Lângă Shambhala se construia de zor o nouă atracție, pe care am testat-o în Mai, când am revenit fără copii, Angkor Ride. Este o atracție cu bărci prin junglă (mă rog pereți și animale din plastic), ai un tun cu apă și tragi în pitoni, maimuțe, chiar în celelalte bărci. Este fun pentru familii, te poți uda dacă nu ai pelerină. Copiii sub 1.30 m trebuie însoțiți de un adult, este photo ride și poți accesa cu Express (nu mai stai la cozi).
Aici mai este Waitan Port, de unde poți lua vaporul și traversa către portul din Mediterrania, însă pe perioada iernii era închis.
Teatrul din zona China, Templo Magico de PortAventura, adăpostește show-ul Winter Magic Bubblebou, un spectacol drăguț cu baloane de săpun mai mici sau mai mari. Merită văzut, aveau reprezentații la orele 13.00, 14.00, 15.00.
Am și mâncat în zona China într-o zi la prânz, la Canton, noodles și wok food, bun, nu extraordinar.
PortAventura: Zona Mexico ne-a transpus în Wild West
Continuăm drumul către zona Mexico, intrăm în zona colonială a Mexicului, cu vegetație densă, ruine antice și chiar o piramidă mayasă. Prima atracție de aici, El Diablo – Tren de la Mina (Trenul Minei), care trece printr-o mină veche părăsită.
E un coaster de dificultate moderată, photo ride, copiii sub 1.10 m nu au voie, iar cei între 1.10 – 1.40 m doar însoțiți de un adult. Prin urmare, Andrei nu avea voie, ne-am dat pe rând cu Ionuț, de mai multe ori. El a fost super încântat de atracție, la fel și taică-su. Ionuț a moștenit înclinația mea spre adrenalină, așa că e fun roller costere.
Cât au fost ei la tren, eu și Andrei am mers mai departe la Los Potrillos (The Ponies) – Căluții, o atracție foarte frumoasă pentru copii mici. Accesul pentru copiii până în 1.15 m se face cu un adult, cei peste 1.15 m pot intra singuri. Sunt niște căluți care merg pe un traseu, fiecare are două șei, una mai mică și mai ridicată în față pentru cei mici, una mai joasă pentru adult în spate. A fost fun, ne-am dat de mai multe ori, este și photo ride. Căluții imită mișcările naturale ale cailor, galop și sus-jos.
Hurakan Condor este o cădere liberă de la 100 m. Cum ajungeam, de obicei, în zona Mexic după-amiaza, după masa de prânz, nu am vrut să risc senzații tari și nu l-am încercat. Accesul copiilor sub 1.45 m este strict interzis, e o atracție dificilă, photo ride și pare că e mișto. Data viitoare, poate…
Serpiente Emplumada (Șarpele cu Pene) și Yukatan sunt două atracții tot pe sistemul rotirii, însă accesul sub 1.30 m este interzis, așa că nu le-am testat, nici unul din băieți nu ar fi avut voie.
La teatrul din Mexic, care era acoperit și în directă legătură cu restaurantul La Cantina, am urmărit spectacolul Gran Fiesta de Navidad (Great Christmas Party show), aveau două reprezentații zilnic, la ora 15.00 și 16.00. Un spectacol de dansuri și costume mexicane, destul de drăguț. Era un moment de odihnă pentru noi și băieți.
El bosque encantado (tufișul fermecat, din câte știu) avea show de la ora 12.00 la ora 18.00. Am fost o singură dată, căci coada era destul de mare, timpul de așteptare era undeva la 45 minute, pentru 3 minute de show, am văzut despre ce era vorba și nu am mai venit.
PortAventura: Zona Far West – distracție pentru toate vârstele
Prima atracție testată și plăcută, pe care am cautat-o zilnic, a fost Tomahawk, un trenuleț mișto, coaster cu dificultate mică zic ei, dar mai agresiv decât mă așteptam. Copiilor însă le-a plăcut maxim, Andrei a trecut cu brio testul înălțimii (îl măsurau de fiecare dată, limita minimă fiind 1 m, între 1 m și 1.20 copiii trebuiau însoțiți pe bancheta din trenuleț de un adult). Trenulețul este construit pe schelet de lemn, așteptând la coadă, vedeam cum se zdruncină și cum vibrează când trecea trenul peste porțiunile respective, ne și miram că rezistă…
Vis-a-vis de Tomahawk era un vultur pleșuv animat într-o cușcă, ce cânta din sfert în sfert de oră colinde în spaniolă și engleză.
Tot aici, Volpaiute, o atracție ca un disc cu niște bărcuțe prinse, care se ridica și se învârtea, dificultate medie. Limita de înălțime pentru admitere fiind 1.30 m, am zis pas și acestei atracții, dar revenim noi când vom fi ceva mai înalți și curajoși să le testăm pe toate.
In vecinătatea vulturului cântăreț era un labirint (BlackSmith Labyrinth), o casă veche a hoțului BlackSmith, în care se regăsesc și ustensile vechi de prelucrare a fierului. Limita maximă de înălțime era 1.40, așa că băieții au intrat singuri, s-au plimbat puțin și au ieșit să mergem la alte atracții.
Caruselul din centru, destul de mare, l-am încercat de vreo două ori. Era înconjurat de standuri de jocuri diverse, unde tronează recompense de pluș mari în formă de Woody sau Minioni, etc… Am cheltuit și eu vreo 30 de euro aici, nu am reușit să câștig decât niște plușuri mici, dar de care copiii au fost încântați (probabil că dacă aș fi cumpărat aceleași plușuri de la magazin aș fi ieșit mai ieftin, dar tentația de a juca și câștiga un minion imens era mare).
In această zona este o atracție deosebită pentru adulți și copii peste 1.20 m, am stat pe rând cu copiii într-un părculeț până ce partenerul s-a dat în Stampida. Stampida este un coaster construit pe lemn, compus din două trenulețe care pleacă în același timp din gară și se întrec cu o viteză de 70 km / ora. La intrare ești obligat să alegi culoarea roșie sau albastră și sunt două cozi diferite de așteptare. Trenurile se umplu și pleacă întotdeauna în același timp, cel albastru ajungea mereu primul, cu două secunde înaintea celui roșu. Este foarte distractivă atracția, photo ride și poți accesa cu Express (fără să mai stai la cozi).
Mergand mai departe prin Far West, dăm de gara Penitence Station, unde debarcă lumea care vine din Barrio Sesamo și Mediterrania.
Putin mai sus, pe stânga, sunt două atracții cu mașinuțe electrice în formă de tauri (Buffalo Rodeo), una pentru copii mari și adulți (în care noi nu ne-am dat) și una numai pentru copilași mai mici (aici limita maximă de înălțime era 1.40 m). S-au distrat grozav ciocnindu-se cu alți tăurași.
Imediat lângă, Silver River Flume era închisă pe perioada iernii, însă am testat-o în Mai, este o atracție pe apă, te sui într-un soi de buștean (4 locuri, unul în spatele celuilalt), plutești de-a lungul unui traseu de apă, te și ridică la un moment dat și te coboară cu un jet care te cam stropește.
Penultima atracție din Far West, Butoaiele Nebune (Crazy Barrels), o atracție mișto pentru familii, cu mașini în formă de butoaie care se învârt în jurul propriei axe, urcă și își schimbă înclinația când nu te aștepți, merg pe o șină pre-amenajată, cu o viteză destul de mare. Fiecare butoi are patru locuri. Copiii sub 1.30 m merg însoțiți de un adult. Ne-a plăcut, am repetat-o zilnic.
Ultima atracție din Far West e super mișto, Grand Canyon Rapids, însă ne-am dat pe rând cu Ionuț, Andrei nu avea voie, limita de înălțime minimă fiind 1.10 m. Copiii între 1.10 și 1.30 trebuiau să fie însoțiți de un adult. Te îmbarcai în niște bărci rotunde în care încăpeau maxim 9 persoane, cu un volan în mijloc, de care te țineai, în timp ce navigai pe apele repezi ale râului Colorado. Peisajul e mișto, pereți de munți, vegetație, mișcarea bărcii este și de rotație și de alunecare. Te cam uzi la această atracție dacă nu ai pelerină (te poți uda chiar dacă ai pelerină). La fel ca la Tutuki Splask, la un moment dat pe traseu, există tunuri de apă cu care privitorii pot să te stropească contra cost. Ionuț și tati s-au distrat de minune în această atractie.
Imediat ce ai coborât din Grand Canyon Rapids, ajungi iar la zona Mediterrania și spre ieșirea din parc.
Copiii au adorat distracția zilnică, nouă ne-au plăcut parcul, hotelul și vacanța și sigur vom reveni în câțiva ani să mai testăm și tot ce nu am putut sau vrut să testăm acum!