Blog

Jurnalul călătoriilor şi activităţilor Familiei Hai Hui

Am fost o elevă de nota 10. Şi la ce mi-a folosit?

5 iunie 2017
De suflet

Distribuie articolul

Toată copilăria mea am învăţat în singurul fel cunoscut, pe de rost. Prin majoritatea materiilor am trecut mecanic, căci cine stătea să ne explice mecanismele din spatele experimentelor la fizică sau chimie? Cine ne ajuta să desluşim problemele de matematică?

Trebuia să citeşti singur în manuale, să rezolvi probleme pe care nu ţi le explica nimeni şi a doua zi aveai alte subiecte, alte probleme, alte întrebări.

Singurele materii la care învăţam cu plăcere erau istoria, geografia, literatura şi limbile străine. Acestea mi-au plăcut, însă nu am ştiut/nu am fost îndrumată să îmi dezvolt afinităţile în acest sens.

Am urât temele toată viaţa mea, cu excepţia celor la materiile menţionate. Mă întreb şi astăzi ce aş putea să scriu într-un curriculum vitae la abilităţi, căci nu prea ştiu sigur care mă definesc. Asta pentru că acum 3o de ani, când eram eu în şcoală, nimeni nu îşi punea problema să urmărească dezvoltarea copiilor după afinităţile native şi abilităţile dobândite, să îi îndrume spre cariere care li se potrivesc sau le plac.

Românii sunt oameni trişti pentru că majoritatea sunt prinşi în slujbe care nu le sunt pe plac. Care e rostul să mergi zi de zi la serviciu şi să îţi urăşti job-ul? Să te umpli de frustrări şi nervi şi să le / îi verşi în trafic, la supermarket sau familie?

Am învăţat de ruşine căci mama este învăţătoare la şcoala unde am absolvit şi eu. Nu mi-am pus problema să o fac vreodată de ruşine, trebuia să fiu printre primii în clasă. Şi dacă în primii 4 ani ea a putut să mă ajute cât de cât cu temele, după aceea am trecut la profesori şi materii cu care nu mai avusesem tangenţă.

Am învăţat mecanic şi am terminat gimnaziul cu premiile 1 şi 2, anual. Nu mi-au folosit la nimic. Am intrat la un liceu economic, la secţia turism. Aici a fost prima dată când am intrat în legătură cu viitoarea mea profesie, poate aici am îndrăgit turismul, deşi nu eram convinsă că pot face o profesie din asta. La fel ca şi în gimnaziu, am avut acelaşi sistem de predare – absorbţie informaţii multe, la finalul căruia nu m-am ales cu nimic, chiar dacă eram a doua din clasă.

Astăzi concluzionez că după 12 clase am rămas cu noţiunile de bază în materiile care mi-au plăcut şi cu nimic altceva în celelalte. Nu ştiu cum m-aş fi dezvoltat sau care ar fi fost viitorul meu crescând într-un alt sistem de învăţământ, poate unul occidental, care pune accent pe copil, pe dezvoltarea lui emoţională şi descoperirea abilitaţilor fiecăruia, a potenţialului într-un anumit domeniu.

Cu toate meditaţiile plătite cu greu de mama în clasa a douăsprezecea, am picat cu brio la Facultatea de Jurnalism şi Comunicare Publică din cadrul Universităţii Bucureşti şi m-am îndreptat către o facultate privată unde am studiat Administraţie Publică, în timp ce munceam ca să îmi pot achita taxa şcolară.

Norocul a fost ca în anul 2000, când încă nu îmi dădusem licenţa, să intru în turism, să învăţ totul de la zero. De 17 ani sunt în turism, am învăţat în practică, de cele mai multe ori singură, tot ce ştiu acum. M-am specializat cu cursuri diferite, dar abia după ce mi-am dat seama că asta este ceea ce vreau să fac, de fapt.

În speranţa că ai mei copii nu vor trece printr-un sistem educaţional tern şi unitar, care le omoară personalitatea sau aptitudinile native, i-am dat la o şcoală particulară în Bucureşti. Este ceva mai bine ca la stat, dar tot îmi pun întrebări precum:

  • Le oferă o educaţie bună şi un cadru de dezvoltare centrat pe nevoile lor?
  • Folosesc temele la ceva? Dacă da, când e mai bine să le facem şi cum?
  • Cum pot să îi sprijin în procesul educaţional astfel încât şcoala să nu devină o povară pentru ei şi informaţiile să se asimileze natural?
  • Cum îmi dau seama care e linia fină între îndrumare şi proiectarea dorinţelor proprii?
    Şi multe, multe altele.

Pentru răspunsuri la aceste multe întrebări primite de la specialişti în domeniu, precum Oana Moraru, Gaspar Gyorgy sau Carmen Lică, voi fi prezentă în 11 Iunie la evenimentul „Liber la educaţie sau educaţie la liber?”. Am şi două invitaţii pentru voi, vedeţi indicaţii la final.

Informaţii despre eveniment aveţi în pagina evenimentului aici.

Dacă vreţi să vă informaţi nu ezitaţi să vă înscrieţi, nu mai e mult până la eveniment şi preconizez că vom avea multe informaţii utile pentru noi, ca părinţi.

Mulţumesc, Mozaic Media, pentru invitaţia de a fi partener media la acest eveniment, am scormonit în nişte amintiri neplăcute de la şcoală şi abia aştept să văd ce putem face pentru a susţine un învăţământ bazat pe satisfacerea nevoilor copiilor şi dezvoltare personală!

Am 2 invitații gratuite pentru voi!

2 cititori ai blogului care vor să vină și pot ajunge la eveniment vă rog să:

  1. îmi lăsați un comentariu mai jos până pe 7 iunie la sfârșitul zilei;
  2. să distribuiți public articolul pe profilul vostru de Facebook ca să ajungă vestea conferinței la cât mai mulți părinți (setați postarea ca fiind publică ca să o văd și să validez participarea voastră).

Voi alege cei 2 câştigători prin tragere la sorți și îi voi anunța și aici, dar și pe pagina de Facebook a blogului până pe 8 iunie.

Succes!

UPDATE EXTRAGERE LA SORTI: Castigatoarele celor 2 invitatii la eveniment sunt: Oana Porfir si Gabriela Ciubotariu. Filmul cu extragerea pe Random.org va fi postat pe pagina de Facebook a blogului.

Distribuie articolul

Comentarii

  • Jully Jully

    foarte adevarat!

    • Alina Gheorghiescu

      Multumesc pentru comentariu!

  • Gabriela Ciubotariu

    Ați pus degetul pe rană!
    Trist este ca, cu mici excepții, și astăzi este la fel! Toceală și teme multe și fără rost!

    • Alina Gheorghiescu

      Asa este, vorbesc cu alte mamici si sunt ingrozita de ce urmeaza.

  • Florentina Neamtu

    Traiesc dezamagirea sistemului de invatamant blocat intr un tipar depasit. Admir initiativa cate unui dascal de a folosi tehnici difetite de predare din initiativa proprie.

    • Alina Gheorghiescu

      Da, insa sistemul se schimba greu, cu un dascal sau o scoala extraordinara nu avem sanse. Stiti expresia aceea: „Cu o floare nu se face primavara!”

  • Ady Adriana Ady

    Foarte interesant articolul, Alina!! Desi fetita mea are doar 4 ani, am temeri in ceea ce priveste sistemul de invatamant de la noi si nu cred ca se va schimba ceva in bine in viitorul apropiat.Felicitari pentru articol !

    • Alina Gheorghiescu

      Multumesc, Ady!

  • Alina Oana Popescu

    In maxim 1 an trebuie sa ne decidem si noi unde merge băiatul la școală. Decizia e grea…

    • Alina Gheorghiescu

      Stiu, la fel a fost si pentru noi. Si o avem pe una din bunici la una din cele mai bune scoli de stat din sector, insa, Dumnezeule, 35 de copii intr-o clasa!!!

  • Psiholog Teodora Oproiu

    Motiv pentru care am părăsit tara!

    • Alina Gheorghiescu

      Din pacate, asta ramane singura varianta ca sa putem duce o viata normala si civilizata.

      • Psiholog Teodora Oproiu

        Corect!

  • Oana Porfir

    Foarte adevărat și trist, în loc să fie încurajați să își dezvolte abilitățile sunt îndrumați să învețe „pe de rost”, din păcate sunt inca foarte mulți părinți care încurajează acest sistem și asta cer de la profesori: performanță academică cu orice preț

  • mitik

    Cate discipline ar trebui sa ai la scoala? Si daca tu spui 4, alt copil/adolescent/tanar are alte 4 pe care ar fi dispus sa le faca, s.a.m.d. Iti imaginezi ce ‘ghiveci’ ar fi invatamantul obligatoriu? Te intrebi daca folosesc temele la ceva. La fixarea cunostintelor, draga Alina. La aprofundarea lor. La formarea unor deprinderi. La ce sunt utile? Daca ne punem astfel de intrebari suntem deja pierduti si perdanti. Vom ramane cu multe, foarte multe goluri. Vom suporta din ce in ce mai greu viata. Si daca nu ne vom indrepta spre suicid sigur vom deveni codependenti. Tragic.

    • Alina Gheorghiescu

      Fixarea caror cunostinte trebuie sa o facem prin teme? A celor care nu se explica si aprofundeaza in clasa? E vorba despre un sistem deja perdant, care scoate robotei la finalul celor 12 sau 16 clase. E vorba despre faptul ca nimeni nu sta sa analizeze aptitudinile copilului si sa il indrepte catre asta.