Blog

Jurnalul călătoriilor şi activităţilor Familiei Hai Hui

Care crezi că e cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele? (bonus CONCURS)

4 martie 2018
Blogging

Distribuie articolul

Dacă la Proba 1 am visat frumos şi v-am povestit o fantezie despre Farmecul Umbriei, o experienţă în Iordania şi o călătorie spirituală în Japonia, la Proba 2 a concursului Spring SuperBlog 2018, Momondo vine cu #Călătoriideneuitat şi ne provoacă pe toţi să fim creativi, atât pe mine, cât şi pe voi, în a povesti, din experiența proprie, care este cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele  / voastre.

 

 

Vrei să câştigi bilete de avion în valoare totală de 500 euro oferite de Momondo?

 

O să îţi povestesc mai jos, cu lux de amănunte, ce trebuie să faci, nu e nimic complicat.

Acestea fiind spuse, cei ce mă citesc de ceva vreme ştiu că îmi este greu să aleg, tocmai pentru că sunt un om pozitiv şi iubesc călătoriile. Toate călătoriile. Am amintiri frumoase din absolut fiecare drumeţie, excursie, concediu, croazieră, sejur pe care le-am făcut singură, în cuplu sau cu familia, în ţară sau în străinătate.

Aleg să păstrez în suflet fiecare destinaţie vizitată în interes de serviciu sau în vacanţă, de aceea îmi este cu atât mai greu să aleg.

 

Cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele

Capul Bunei Speranțe, Cape Town, Africa de Sud, 2007

 

 

Care este cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele?

 

 

Să fie prima mea deplasare în afara ţării, în 2001, la Paris, în team building?
Paris a fost primul oraş pe care l-am vizitat în afara României. Eram doar o tânără emoţionată la vederea tuturor minunilor întâlnite, turnul Eiffel, Luvru, Notre Dame, Montmartre, Sacre Coeur, Champs Elysees, Sena, Disneyland…
Am mai fost de vreo trei ori de atunci la Paris, însă de fiecare dată l-am văzut cu alţi ochi. Prima dată a fost magic. Dar nu, nu este aceasta cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele.

 

Să fie prima mea deplasare în afara Europei, în 2002, în Thailanda?
Bangkok-ul şi cultura orientală m-au fascinat, templele şi locurile sacre m-au învăţat că sunt multe alte religii pe pământ şi că lumea nu se termină la graniţa României. Am fost uimită de curajul meu de a coborî pe tiroliana de la etajul 52 al unei clădiri din Bangkok şi de cum arăta atunci o staţiune exotică, Pattaya.
Nu, nici aceasta nu este cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele.

 

Nici prima vizită în SUA, la New York, în 2005, moment în care am realizat cât de departe suntem noi, ca nivel de dezvoltare a ţării, de restul lumii occidentale. Nici măcar Times Square, Broadway, Empire State Building, Central Park şi restul atracţiilor de neratat în New York nu mă fac să spun că aceasta este cea mai frumoasă amintire.

 

Cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele

Cel mai bun hot dog, pe străzile din New York, 2005

 

Să fie călătoriile în cuplu de dinainte de copii, la Londra, Amsterdam, Istanbul, Veneţia, Orlando, Cape Town, Beijing, Honk Kong?

 

Cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele

Desert safari, Dubai, 2011

Să fie evadările în cuplu de după copii, la Dubai, Barcelona, Sankt Petersburg, Berlin, Milano, Bologna?

Să fie vacanţele anuale, împreună cu copiii, pe litoralul turcesc, la greci sau pe litoralul românesc? Sau sejururile cu ei în Singapore, Dubai, Sydney, Orlando, New York, Miami, Seychelles?

Nici măcar concertele pe care le-am vânat în străinătate şi la care am fugit tot în cuplu, după ce am devenit părinţi, ocazie cu care am vizitat şi destinaţiile respective, nu reprezintă cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele. Mă refer aici la concertul KISS din 2013 la Zurich şi concertul AC DC din 2015 la Varşovia.

 

Cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele

Concert KISS la Zurich, 2013, ocazie cu care am vizitat Zurich și împrejurimile (am ajuns pana la Cascada Rinului)

 

Să fie vreuna din croazierele de neuitat pe care le-am făcut împreună cu copiii?
Poate cea în Caraibele de Est din 2015, în care am văzut 7 insule din Caraibe în 7 zile?
Să fie cea în Asia din 2016 în care am văzut ceva din Vietnam, Coreea de Sud, China, Singapore?
Sau croaziera din 2017, extrem de frumoasă, în Australia – Noua Zeelandă? Ori prima experienţă de snorkeling în familie la Marea Barieră de Corali?

 

Nu.

 

Nu vreau să credeţi că mă laud cu destinaţiile vizitate, vreau doar să înţelegeţi cât de greu mi-a fost să aleg care este cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele.

 

Cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele provine de acum 10 ani (exact la începutul lunii Martie), încununa un circuit de vis în Ecuador – Peru.

 

Nu este vizita la Middle of the World, Ecuador, sau faptul că am fost cu trupul, în acelaşi timp, în două emisfere.

 

Cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele

Linia ce desparte cele doua emisfere, nordica si sudica, latitudine zero grade, zero minute, zero secunde / Quito, Ecuador

 

Nici oraşul Lima, cu ale sale atracţii turistice renumite, Plaza de Armas şi Catedrala, biserica San Francisco, Plaza Mayor, Palatul Torre Tagle sau catacombele subterane.

 

Cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele

Plaza des Armas, Lima

 

Nici măcar cartierul Miraflores, cu faleza Oceanului Pacific şi Parcul Iubirii, ceviche (un preparat din peşte şi/sau fructe de mare, răspândit în toate statele de coastă ale Americii Centrale) şi berea Cusquena.

Cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele

Parque del Amor, Lima

 

Cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele

Faleza din Miraflores, cu priveliște către Oceanul Pacific

 

Nici oraşul de provincie pitoresc Cuzco, situat în sud-est, lângă Valea Urubamba în lanțul muntos al Anzilor, cu ai săi locuitori pitoreşti şi Templul Soarelui sau Catedrala Santo Domingo.

 

Cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele

Baby-wearing

 

Cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele

Catedrala Santo Domingo din Cuzco

 

Situat la o altitudine de 3.399 m, ca să rezişti în Cuzco erai nevoit să faci aclimatizare. Cea mai facilă metodă era să mesteci frunze de Coca sau să bei ceai de Coca. Pe noi ne-au întâmpinat încă din aeroport localnicii cu suveniruri, printre care şi punguţe cu frunze de Coca de vânzare, iar la hotel, înainte de check-in, ne-au arătat locul unde stătea un termos imens cu ceai de coca deja făcut.

Cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele

Ia frunza de Coca, neamule!

 

Timp de secole, acest ceai a fost folosit de către indigenii care trăiesc în lanțul muntos Anzi din America de Sud. Se pare că acest ceai are destul de multe avantaje deoarece conține compuși precum inulina, fitonutrienți și alcaloizi. Frunzele de coca conțin și vitaminele A, C, E precum și B2 și B6. Îndepărtează simptomele survenite în urma adaptării organismului la altitudini mari (greaţă, vărsături, diaree), creşte energia şi reduce riscul de boli cardiovasculare.

Ne-a ajutat ceaiul în zilele petrecute acolo, inclusiv în călătoria de neuitat prin Valea Sacră, cu trenul Vistadome Valley către Machu Picchu.

 

Cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele

Vistadome Valley, trenul cu ferestre panoramice, pentru o călătorie de vis prin Valea Sacra

 

Cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele

Prioritate de … lama!

 

Dar nu, dragii mei, nici măcar călătoria şi traseul de trekking către Machu Picchu şi vizitarea ruinelor incaşe nu au fost cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele.

 

Cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele

Machu Picchu

 

Toate (inclusiv ceaiul de coca) au fost un cumul de factori ce au sprijinit la înfăptuirea celei mai frumoase amintiri din călătoriile noastre: conceperea unui mic incaş în Peru, fiul meu cel mare, Ionuţ.

 

Ni-l doream deja de doi ani, făcusem teste peste teste, desfundare de trompe, analize, se lăsa aşteptat. Doctora ne-a spus că suntem în regulă, să nu ne mai stresam şi va veni.

Ni l-a trimis Dumnezeu când eram relaxaţi (probabil a ajutat ceaiul de coca), cu inimile deschise şi sufletele pline de frumos. Ni l-a trimis pe 8 Martie 2008, după acest sejur minunat. El, împreună cu fratele său (conceput în Turcia, de altfel) reprezintă cele mai frumoase amintiri din călătoriile noastre.

 

Cea mai frumoasă amintire din călătoriile mele

 

Trei săptămâni mai târziu (la sfârşitul lunii Martie 2008, de ziua soţului meu) eram în Orlando şi făceam testul de sarcină. Două liniuţe roz!

 

Am ştiut atunci că îmi voi aminti de Peru ca de un loc special (dincolo de însemnătatea istorică şi turistică) şi că vom reveni împreună cu băieţii să le arătăm minunile din Anzi!

 

Gata, aţi aflat! Acum vă provoc pe voi!

 

TU MĂ AJUŢI PE MINE ŞI POŢI CÂŞTIGA PREMIUL pentru “Cea mai frumoasă amintire din comentarii”!

 

Cum? E foarte simplu, urmează paşii aceştia:

 

1. Destăinuie cea mai frumoasă amintire de călătorie într-un comentariu la articolul meu (poate fi dintr-o vacanţă, excursie, drumeţie, sejur, circuit, croazieră, etc).
ATENŢIE: Comentariu la articolul acesta, de pe blog, poţi lăsa comentariu şi la postarea de pe Facebook, dar doar cele lăsate articolului de pe blog intra în competiţie!
Fii original, coerent şi creativ, ai toate şansele să câştigi! (Pasul 1 e important pentru tine, dar şi pentru mine, m-aş bucura enorm să ştiu că unul din cititorii şi prietenii mei au câştigat acest premiu.)

 

2. Dă un like şi un share (foloseşte în postarea ta hashtagurile #Călătoriideneuitat, #Momondo şi #FamiliaHaiHui) articolului scris de mine postat pe pagina de Facebook a blogului, poţi lăsa chiar şi un comentariu la postarea de pe Facebook referitoare la concurs (Pasul 2 e important pentru mine pentru că mă ajuţi, poate, să obţin un premiu de popularitate pe baza interacţiunilor din Facebook).

 

Criterii și barem de jurizare pentru premiul acordat celui mai inspirațional comentariu (jurizarea pentru articolul înscris în competiţie, cât şi pentru premiul acordat pentru cititori, se face exclusiv de membrii echipei Momondo):

Respectarea temei – 20 puncte
Creativitatea și originalitatea – 40 puncte
Corectitudinea gramaticală – 20 puncte
Coerența și fluența textului – 20 puncte

 

Termen limită pentru comentarii: vineri, 16 martie 2018, inclusiv (până la ora 23:59)

 

Termen de jurizare pentru comentarii & premiul de popularitate: vineri, 23 martie 2018

 

PREMIILE PENTRU VOI:

Premiul I: Bilete de avion în valoare totală de 500 euro
5 premii x 1 voucher de călătorie în valoare de 50 euro

Premiile pot fi revendicate în termen de trei luni calendaristice de la încheierea competiției, perioada de călătorie fiind la alegerea câștigătorilor.

 

Baftă, mie și baftă, vouă!

 

Aceste text este scris pentru Proba 2 din concursul Spring SuperBlog 2018.

Fotografii din arhiva personală a familiei, fiți indulgenţi, căci sunt mai vechi de 10 ani unele!

Poţi oricând să îmi lași feedback-ul tău într-un comentariu.

Să ne citim cu drag, nu uita să ne urmăreşti pagina de Facebook, contul de Instagram şi cel de Twitter.

 

UPDATE 24.03.2018

Au venit si rezultatele jurizarii Momondo (partea a doua):

Premiul de popularitate: Catalina Coman

La munte în rochie de mireasă

Premiul pentru “Cea mai frumoasă amintire din comentarii”: Andreea Tomescu – https://mihaelaroxana.ro/2018/03/08/cheia-spre-libertate/#comment-2823

Cele 5 vouchere de călătorie, în valoare de 50 euro fiecare:

1. Natalia Stefanita – https://familiahaihui.ro/blog/cea-mai-frumoasa-amintire-din-calatoriile-mele/#comment-3800403727
2. Lavinia Nita – https://berbececristian.wordpress.com/2018/03/09/inainte-de-cei-20-000-km/#comment-2315
3. Muntean Bianca – http://florinacordos.ro/2018/03/04/unde-esti-tu-copilarie/#comment-72
4. Ileana Crainic – http://ioanaspune.ro/2018/03/taina-din-barcelona.html#comment-36927
5. dana el dreny – http://www.hai-cu-butterfly.com/aventura-adrenalina-zile-extreme-pe-inca-jungle-trail-peru/#comment-284

Felicitari! Sa va bucurati de premii!

Galerie foto

Distribuie articolul

Comentarii

  • Mamica Organizata Camin Ferici

    Cand am pasit prima data in Insulele Mariane de Nord, in Saipan, am zis ca sunt in paradis. As fi stat pe plaja sa privesc in jur zile in sir.Acolo m-as intoarce cu familia mea chiar azi.As lasa tot.

    • Alina Gheorghiescu

      Ce frumos! Cine stie unde ne poarta cararea vietii! Succes!

  • Adriana Crişan

    Cea mai minunata excursie,a fost fara doar si poate la Disneyland Paris impreuna cu sotul si fiul nostru Adelin.Nu va pot descrie in cuvinte tot ce am citit in ochii lui in momentul cand am ajuns la poarta de intrare.Era intr-o zi de august, ploioasa de altfel.Am ajuns si fiul meu m-a intrebat:mami e real sau visez? Totul a fost la superlativ si abia asteptam urmatoarea vacanta.

    • Alina Gheorghiescu

      MUltumesc pentru raspuns, va inteleg perfect. Si noi am fost cu cei mici la Disneyland (a fost primul parc de distractii vizitat de ei, aveau 3 si 4.5 ani) si am vazut reactiile despre care vorbiti. Succes!

  • Anna Casian-Musteaţă

    Ce frumoase călătorii ai avut! Din păcate, eu nu am avut parte de astfel de evenimente, dar nu voi uita niciodată prima călătorie cu trenul prin Moldova 🙂

    • Alina Gheorghiescu

      Multumesc, Anna, am avut sansa de a lucra in domeniu (turism) in ultimii 18 ani si am imbinat munca si placerea pana m-am virusat de tot cu microbul calatoriilor. Succes!

  • Cătălin

    Cea mai impresionantă amintire vine din cele două săptămâni petrecute în El Nido, Palawan, în 2012. Nu numai că a meritat un zbor cu 3 escale, însă a depășit orice mi-aș fi imaginat. Am mers în Filipine în căutarea celor mai frumoase plaje inzolate din lume, și deși am avut 3 destinații, m-am oprit definitiv la prima și anume El Nido. Nu am mai avut o experință similară în nicio alta destinație exotică, nici măcar Bali sau Rio de Janeiro.
    Un mic sătuc, izolat de rutele de turism de masă dinspre Occident, fara bancomat atunci când am vizitat eu, însă cu toate facilitățile necesare unei evadări fără lipsuri majore. În fiecare zi plecam pe o insulă diferită cu o barcă tradiționala închiriată direct de la localnici. Nisip alb si fin ca făina, corali si pești ca și cum ai fi făcut scufundări în cel mai frumos acvariu din București. Nuci de cocos proaspăt culese și un prânz gătit din ce cumpăram la ora 6 dimineața din piața de pește. Acolo am măncat cel mai gustos mango și am luat cina pe plajă, cu picioarele în mare. Sunt multe de spus, timpul a păstrat numai amintirile frumoase și a șters experiente neplăcute precum hărțuiala la negocieri, gălăgia turiștilor chinezi, dar mai ales drumul desfundat de 6 ore de la Puerto Princesa către El Nido.
    Este destinația în care aș pleca si acum, fara bagaj și acceptând toate inconvenientele legate de escale si tranzit, numai să mai stau pe plaja de făină și să miroasă a Hibiscus, să-mi afund picioarele în apa turcoaz.

    • Alina Gheorghiescu

      Ce frumos ai povestit! M-ai făcut curioasă în privința destinației! Succes, Cătălin !

  • Pasca-Dumitru Mariana

    Cea mai draga amintire. Aniversarea varstei de 30 de ani in Stockholm! A fost uimitor, e diferit, e primitor, trateaza turistii incredibil, are f multe de oferit si mi-a creat o stare de bine de o inalta calitate…. Trebuie sa mai ajung o data(eu sper ca totusi de mai multe ori) sa ma bucur de wiew-ul de la aterizare(o combinative magnifica de apa si vegetatie), sa ma prefac ca stiu canta la diverse instrumente asa cum am facut-o in muzeul muzicii, sa ma zbengui urmand modelul maimutelor din videoclip, cum am facut-o in Muzelul spirtului, sa rad intr-una cand adrenalina era la maxim cum am facut-o in parcul de disctactii, sa-mi odihnesc picioarele distruse pe pontonul din spatelel muzeului Vasa, sa adorm acolo sau pe bancutele din spatele Primariei cu prietenosul soare scandinav batandu-mi in fata sa vad cladirea Primariei reflectata in apa, sa vizitez cel mai mare esec suedez transformat in success cu picioarele odihnite, sa beau o votca cu lamie la Barul de gheata, sa-mi imbratisez sotul in toate parcurile ale verzi- incredibil de verzi.
    Cand ma apuca gandurile negative ma imaginez cum lenevesc pe pontonul din spatele muzeului Vasa cu soarele jucandu-mi-se prin par si viata devine mai buna.

    • Familia Hai Hui

      Multumesc pentru impartasirea acestei amintiri cu noi! Succes!

    • Alina Gheorghiescu

      Multumesc ca ati impartasit cu noi aceasta amintire, va doresc mult succes!

  • Elena Lavinia

    Cea mai frumoasă amintire a noastra ca familie a fost cand sotul meu s-a abatatut de la drumul catre Brașov catre partia Kalinderu pentru a mi face o surpriză sa ne dam cu telescaunul. A fost adrenalina la maxim…puiul nostru l-a strigat pe urs tot drumul…si noi dupa el…a fost fericire pura <3

    • Alina Gheorghiescu

      Multumesc, Elena, ca ai impartasit aceasta amintire! Te imbratisez si iti doresc succes!

  • Carmen Dima
  • Irina Stancu

    Cea mai frumoasa calatorie…
    Nu ar fi greu de ales intrucat sunt un fost crew al vaselor de croaziera.
    Am vazut aproape toata Europa, m-au incantat fiordurile Norvegiei, am vazut Caraibele cu bune si cu rele, m-am invartit in New York ca in filme si i-am vazut zgarie-norii, m-am bucurat de curatenia din Quebec si am fost impresionata de Dubai. Am adorat Ferrari World din Abu Dhabi si mi s-a oprit respiratia in Formula Rossa.
    Cea mai frumoasa si emotionata calatorie nu a fost nicidecum in timpul anilor de navigatie ci doar atunci cand m-am intors si am ramas in tara mea.
    Atunci cand mi-am facut familia mea si fetita mea implinea 3 ani.
    Am ales Roma! O mai vazusem dar mi s-a parut potrivita pentru ea!
    A fost exact asa cum sperasem! In ziua in care a facut 3 ani, pe 15 noiembrie 2017, am fost sa mancam. Am rugat fetele ce lucrau acolo sa ii aduca la finalul mesei o prajiturica cu lumanarea in forma de cifra 3, adusa de mine, aprinsa! Au facut-o atat de incantate!
    A fost minunat! Toata lumea din restaurant zambea si ii canta la multi ani (in engleza) iar ea a fost ATAT de emotionat incat tot ce putea sa zica era „Pentru mine, mami! Uite, pentru mine!”
    Aceasta este vacanta care mi-a umplut inima de fericire si dragoste! https://uploads.disquscdn.com/images/9ebe669c9e2af4f08be7551fa784ed0373f9d8ba2de001d69ee62b7051811062.jpg https://uploads.disquscdn.com/images/e3f69194f39f62334508665cf93145d04e849d8beb999f387449465cb2edfd26.jpg https://uploads.disquscdn.com/images/f4c8487cfbd851ee601aa91239f204ba9693553a0246ac916ddae60b76da3ad3.jpg https://uploads.disquscdn.com/images/66b55984154430472d23b3cb8762017ec3bbfaa2ae20a548a0518ccf104b1d8a.jpg https://uploads.disquscdn.com/images/8a7fbec42dc2e34253b86e9266a2fa3dfe195c966688539fa45396405ab731e9.jpg

    • Alina Gheorghiescu

      Ce frumos, cred ca a fost o surpriza si un moment pe care ea nu il va uita niciodata! Succes!

  • dan

    https://uploads.disquscdn.com/images/8eee84f86ad399a4093e426bff236827a4db9a13073d0b3280a539bfbe1641b2.jpg https://uploads.disquscdn.com/images/30993518bf1d73778c95134f6b8bbfd1820061debdb8ba32d792938dfd8ba55d.jpg https://uploads.disquscdn.com/images/3cfd93ae1475ffe16faff14ffc8b4c3a66b9728d5c1f20bccbf5fe1b93b23a58.jpg https://uploads.disquscdn.com/images/b67aa3383e63344c3b43c5df271a7b77fec6bba76b8249ec6e90b931caeaf180.jpg

    Dubai cu dragoste.
    Imaginati-vă că și Dubaiul știe de Ziua Îndrăgostiților ! Doar că, exprimarea sentimentelor este mult mai discretă și ziua nu are reverberații semnificative. Este condamnabilă manifestarea iubirii în public
    sau pe stradă și sărutul, în aceste conjuncturi, este sancționat legislativ. Nici gestualitatea de tandrețe nu corespunde normelor de conduită locală.
    Azi e Valentin’s Day și impulsul de bărbat iubitor mi-a îndreptat pașii spre florărie. Surprinzător, nu am găsit flori naturale și după o lungă luptă între DA și NU, am fost obligat să accept oferta sintetică. Chiar
    și așa, blondele mele dragi au părut încântate și mi-au înseninat dimineața cu pupici de o dulceață inegalabilă.
    Ce facem azi ?
    Meda, ar fi preferat o baie cu delfinii în Dolphinariul Dubai. Experiența ar fi mai ieftină decât la Atlantis, dar au existat rețineri vis-a-vis de ipotetica temperatură scăzută a apei din bazin.
    Respins !
    Eu aș fi dat curs pornirilor romantice, de a face cunoștință cu Miracle Garden și cu incredibila sa prezentare floricolă, pe care n-o mai găsești în altă parte. O cunoaștem doar din poze și voiam să-mi
    binecuvânteze retina. Am prezentat toate datele, cu speranța că grupul îmi va accepta propunerea. (De mers cu metroul până la Emirates Mall, apoi cu busul 105 până la grădină. Intrarea, 30 AED).
    Respins !
    Tudor a rămas deschis la propuneri și a lăsat să se înțeleagă că se supune hotărârii majorității.
    Abținere !
    Așa că, grupul majoritar al blondelor, compus din Oana & Viorica, la care s-a raliat și Meda, au primit aviz favorabil pentru program în Deira, adică vechiul Dubai, mai precis în Dubai Creek.
    Aprobat !
    Ar putea intra, cu mult subiectivism, în categoria ”cea mai frumoasă călătorie”. Chiar dacă ofertele #momondo sau #hai-hui sunt mult mai tentante.

    https://uploads.disquscdn.com/images/6447801ee389a4ed051e7b5d04dba4b15e2711b446581e461af97dcc53d54290.jpg

  • Cristina

    As putea sa plang dupa ce am cititi ocolul Pamantului in cateva comentarii:))))Prin urmare, pentru ca nu pot cuteza sa concurez cu turul de forta pe care l-am lecturat, sau poate tocmai de aceea, indraznesc sa strecor afirmatia ca este foarte importanta calatoria in care poti sa savurezi sclipirea din ochii celor dragi, ce se afla alaturi. Am vizitat Praga, Viena, …dar nu au avut acelasi farmec ca o incursiune indrazneata in padurile din imprejurimile orasului, alaturi de cavalerii mei care au luptat din plin cu lemnele intalnite si au topait de bucurie la vederea unei veverite. …de tensiunea intalnirii cu o familie de mistreti in Poiana Narciselor- intr-un episod viitor:))

    • Alina Gheorghiescu

      Asa este, orice clipa fericita alaturi de cei dragi este cea mai draga amintire. Succes!

  • Diana Tarcea

    „Uitati-va bine si retineti ceea ce vedeti! Va fi cea mai frumoasa amintire din toata calatoria” e vorba prietenei mele catre ceilalti calatori atunci cand pun piciorul pentru prima data intr-un loc nou.

    Pentru ca prima intalnire cu un loc nou ramane cu tine pentru totdeauna. E ca dragostea la prima vedere, nu ai cum sa o uiti!

    Prima intalnire cu un loc in afara tarii a fost taman cu Miami. Desi e o amintire, veche, veche de tot, inca simt aerul cald, sufocant, care m-a adus aproape de un atac de panica. “Nu o sa pot respira in tara asta” era gandul care-mi acapara toate celelalte ganduri. Nu a tinut mult, gandul si atacul de panica s-au evaporat deindata ce am urcat in shuttle-ul catre hotel unde soferul ne-a intampinat cu un zambet larg si un “How’re all doin’?”. Am putut respira, ba chiar a inceput sa-mi placa aerul cald si umed de Miami.

    Mi-e inca asa plin sufletul de prima intalnire cu Peru care a fost defapt cu casa in care un peruan ne-a gazduit pe mine si pe doi prieteni pentru cateva ore pana plecam catre Arequipa. Eram absolut extenuata dupa zbor, pe care l-am petrecut planificand intinerarul. Ne hotaraseram cu o zi inainte sa mergem in Peru – deh, eram tineri, entuziasti si eram in State. Ne-am lasat “convinsi” sa mergem acolo de catre un peruan intalnit in aeroport care s-a oferit sa ne gazduiasca in Lima pana decidem ce vrem sa facem. Cand am pasit in casa peruanului, parca am calatorit in timp cativa zeci de ani. In urma. Oboseala si extenuarea au pierit pe loc. Imi amintesc pestele de sticla de pe televizor, ornamentul de pe capacul WC pe care il mai vazusem undeva la tara si in Romania, cuvertura de pe pat, papusa stricata de pe o noptiera. Un loc special in amintirile mele e omleta cu carne facuta de mama gazdei noastre. Eram vegetarieni pe atunci, dar zambetul cald, primirea din inima ne-au facut sa trecem peste animalul mort din omleta, sa nu suflam o vorba despre faptul ca nu mancam carne si sa savuram cu gura pana la urechi omleta.

    Trec peste alte prime intalniri si ma opresc la India. In India simt ca am avut multe prime intalniri. Prima intalnire cu soferul de taxi ce ne ducea de la aeroport la gara si care claxona incontinuu desi era 4 dimineata si nicio alta masina nu circula la ora aceea. Prima intalnire cu gara si mirosurile din ea. Si cu puhoiul de lume de la ora 5 dimineata de parca era miezul zilei. Prima intalnire cu trenul catre Agra. Prima mancare indiana – salivez si acum cand ma gandesc la mancarea din India. Si lacrimez putin. De la ardeiul iute. Dar cea mai pregnanta amintire e prima intalnire cu oamenii de acolo. Cu multi oameni deodata. In India am avut impresia ca nimeni nu e niciodata singur. Multi oameni saraci lipiti pamantului dar cu sufletul senin si ochii stralucitori. Prima intalnire cu contrastul intre saracia materiala si bogatia sufleteasca.

    Ultima dragoste la prima vedere am avut-o cu Thailanda. Iarasi sunt oameni in aceasta prima intalnire. Oamenii din Chiang Mai. Primul e soferul de taxi, un om pe la 50 de ani, cu parul rar, strans intr-o coada subtire care nu vorbea boaba de engleza. Bine ca vorbea thailandeza, ca am oprit de vreo 5 ori sa ceara instructiuni despre guesthouse-ul unde trebuia sa ajungem. Dar am ajuns, zambind cu totii. Nu era graba, nici stres. Si asa cum a fost inceputul a fost intreaga calatorie: fara graba, fara stres si cu zambet.

    Mi-s dragi toate locurile prin care am umblat, dar un loc special in inima mea il are prima intalnire cu fiecare dintre ele!

  • Natalia Stefanita

    La începutul anului 2014 plecam în magica mea călătorie de două luni în Africa. Mi-am luat două luni sabatice pentru a face ce mi-am dorit din copilărie și am ales să-mi dăruiesc energia și sufletul unor copii frumoși dintr-un sat uitat de timp, numit Msaranga din Tanzania, învățându-i pe copilașii de grădinița limba engleză. Pe scurt, am fost voluntar.
    A fost călătoria vieții mele și lecția cea mai puternică de până acum. La poalele muntelui Kilimanjaro, pe o căldură de 40 de grade, am cunoscut o altă dimensiune a fericirii, am învățat ce înseamnă zâmbetul pur și sincer al copiilor, îmbrățișările puternice de Uriaș și ce înseamnă sa fii fericit necondiționat.
    Cea mai frumoasa amintire din aceste două luni a fost ultima zi petrecută cu toți copilașii de la grădinița unde predam care m-au îmbrățișat de m-au dărâmat pe jos cu țipete și zâmbete puternice. În inima mi-a rămas, totuși, ultima îmbrățișare a Faridei, fetița de 5 ani de care am prins un mare drag tot timpul petrecut acolo. În acea zi cu mult soare Farida avea febra, am aflat că are malarie și, cu toate asta, cu puținile ei puteri a venit să-mi dea o îmbrățisare, iar eu… după momente de ezitare, mi-am depășit toate barierele și toate fricile și am strâns-o în brațe și i-am spus că într-o zi mă voi întoarce să o revad și poate să o iau într-o excursie în România. Avea lacrimi în ochi pentru că simțeam că în adâncul sufletului ei mă vedea ca o speranța, îmi spunea că sunt un “mzungu” (alb) cu care se simțea bine. În unele seri din ultima perioadă, când o țin pe fetița mea de 3 ani în brațe și îi povestesc despre Farida, ne facem planuri cum să ajungem în Tanzania și ce cadouri să-i ducem Faridei. Iar în momentele în care îmi este greu sau când simt că nu mai pot, iau puțin aer și mă gândesc la acea îmbrățișare. Mă gândesc cât de puțin au nevoie oamenii din țările sărace să fie Fericiți și realizez cât sunt de recunoscătoare pentru tot ce am și tot ce voi avea. Chiar și acum, după patru ani și după multe alte călătorii magice, cea mai frumosă amintire este de fapt o îmbrățișare, ultima îmbrățișare sinceră și emoționantă a Faridei.

    • Alina Gheorghiescu

      Sa stii, Natalia, ca acesta este marele meu regret, ca nu am apucat sa fac voluntariat din acesta inainte sa am copiii. Dar ma gandesc ca ei vor fi pe picioarele lor si voi putea merge peste 15 – 20 ani sa fac asta. Extrem de emotionanta amintirea ta, iti multumesc din suflet ca ai impartasit-o cu noi si iti doresc mult succes!

  • Irina-Alexandra Velea

    O amintire plăcută dar și palpitantă mă duce cu gândul la croaziera pe Rin, croaziera organizata de managerii sotului meu, anual si gratuit pentru familiile angajatilor. Mai erau 2 zile si trebuia sa plecam acasa. Cum sotul este marinar, avea liber dupa ora 17:00 si, atunci, daca nu erau manevre. Cei care au mai fost in croaziere stiu ca, seara, gasesti, in camera, programul aferent zilei urmatoare, inclusiv orele in care vaporul ajunge si paraseste destinatia respectiva. Asadar, ajunsi in Koln de dimineata, ma si pornesc a cutreiera minunatul oras. Domul din Koln m-a lasat fara suflare insa efectiv m-am lasat purtata de vibratia intregului oras. Si am cutreierat, si am cutreierat, am facut poze, am stat chiar si la slujba in Dom (de curiozitate nu ca as fi inteles vreo ceva), pana primesc un apel de la sotul meu ca vom parasi Kolnul in jumatate de ora… sa ma grabesc a ajunge la vapor.
    – Cred ca glumesti, am vazut bine programul. Imposibil. Plecarea e peste 2 ore. Nu am terminat nici de cumparat suveniruri si maine stii ca plecam acasa iar in Nijmegen nu gasesc mai nimic
    – Irina, mai ai jumatate de ora sa ajungi. Trebuie sa ma intorc la treaba. Nu am chef de glume. Haide repejor la vapor!
    Cuuum? Hai ca pe asta nu o cred. Si am plecat frumusel pe o ploaie torentiala sa imi atarn lacatelul iubirii pe gardul din gara. Hai si o poza cu lacatelul, repede, repede, niste cutii de bomboane si niste magneti si inapoi spre vapor caaaaand, ce sa vad?
    Vaporul se indeparta usor, usor de mal.
    Hmmm, da, da, astept. Ceva manevra sa schimbe directia si vor reveni la mal. Si astept, astept, astept. Si vaporul se tot ducea, ducea, ducea. Efectiv nu imi venea sa cred. Mai aveam 80€ la mine si 50% baterie. Vaporul ar fi ajuns a doua zi in Nijmegen (Olanda).
    Imi sun sotul, stupefiata. El la un pas sa lesine.
    – Cuum? Tu nu esti pe vapor? Cred ca glumesti?
    – Eu am crezut ca tu glumesti.
    – Irina, cum mai dau eu ochii cu capitanul acum? Nu imi vine sa cred!
    – Bun, ma duc in Dortmund si dorm acolo in gara. Ne vedem acolo si mergem maine spre aeroport.
    – Ok. Du-te! Nici nu indraznesc sa le spun oamenilor astia ce ai putut face.
    Merg, imi cumpar bilet la un tren de seara (n-as fi vrut sa ajung prea devreme in Dortmund avand in vedere ca gara era mult mai mica), ma intorc la magazine si le iau la pas cu niste espadrile noi, la 5€, ca doar deh, bani de unele mai scumpe de unde? Nici pe aia 5€ nu i-as fi dat daca nu mi-ar fi ajuns apa la piele si gandul unei nopti friguroase nu mi-ar fi intunecat mintea.
    Si cum cutreieram eu asa, destul de trista si debusolata la ce noapte ma astepta, primesc un telefon.
    – Irina, m-am gandit mai bine. Nu ai cum sa inoptezi, singura, in gara in Dortmund. E prea riscant, poti da de drogati, betivi sau mai stiu eu ce rau-facatori. Du-te si iti cumpara bilet si vii in Nijmegen, la vapor. Dormim aici si, maine, mergem amandoi la aeroport.
    – Andrei, cred ca glumesti. Mai am foarte putini bani, cred ca nici de tren nu imi mai ajung. Nu puteai sa vii cu propunerea asta mai devreme, inainte sa fi luat biletul catre Dortmund?
    – Hai mergi repede sa vezi cat costa si anunta-ma!
    – 40 €. Hai ca imi ajung la fix. Imi mai si raman 5€. Dar, Andreeei, eu nu am niciun act de identitate la mine. Nici macar buletinul. Si, aminteste-ti, trebuie sa trec granita din Germania in Olanda!
    – Treci fara, ca suntem in U.E.
    – O.K., suntem in U.E., dar totusi, daca te opreste politia trebuie sa te identifici cumva.
    Imi iau inima in dinti si urc in tren. Aveam o schimbare in Arnhem, Olanda si inima imi era cat un purice.
    Deja imi imaginam cum voi fi incatusata, dusa la sectie, intrebari peste intrebari. Cine mi-ar fi crezut povestea? Rugaciuni peste rugaciuni, ganduri peste ganduri, cand… apare controlorul.
    Imi cere biletul. Cu barbia tataind, nu scot un sunet sa nu isi dea seama ca nu sunt de-a lor. Incearca sa deachida usa la WC care era chiar langa mine. Nimic. Forteaza. Nimic. Usa era blocata. Panica. Cineva se blocase in baie, dupa parerea lui. Ma intreaba daca am vazut pe cineva intrand in baie (asta am banuit ca intrebase), ridic din umeri nedumerita, gata, gata, sa ma dau de gol siiiii scap. Probabil era o problema cu acea usa. Siroaie de transpiratie erau pe spinarea mea. Cobor, fac schimbarea in Arnhem si incepe tura doi de rugaciuni. Scap si de data asta.
    Intr-un final ajung cu un taxi la vapor (platit de sot, la destinatie) si ma trantesc epuizata in pat. Vreau acasa.
    Ne trezim, aruncam, indragostiti, cheita lacatelului, in rau, si ne pornim, spre aeroport.
    Inca nu ii vine sa creada ca nu l-am crezut cand mi-a spus ca vaporul va pleca fara mine. Inca nu inteleg cum poate, un vapor, sa plece, fara un pasager, avand in vedere ca ora stipulata in program a fost respectata…

    • Alina Gheorghiescu

      Vai, ce emotii, am trait momentul acolo cu tine! Nici eu nu inteleg asta, noi am facut 5 croaziere pana acum si intotdeauna s-a respectat programul de plecare din porturi. Cred ca ai avut tu un ghinion fantastic. Dar uite cu ce amintire palpitanta te-ai ales! Succes!

  • Cristina Marinescu

    Greu de ales cea mai frumoasă amintire dintr-o călătorie, nu pentru ca aș fi fost în prea multe (pentru gustul meu) călătorii, încă le mai pot numara și ține minte ;-)); amintiri în schimb s-au adunat o mulțime, fiecare cu farmecul și semnificația ei.
    Cea la care mă poartă des gândul vine tocmai din Bali – pe bună dreptate numită insula zeilor , unde am ajuns împreună cu soțul meu într-un ianuarie înghețat și încremenit în zăpadă la plecarea din București, cald și înmiresmat de cum am pășit pe tărâmul indonezian. Nu cred ca am să uit vreodată experientele senzoriale ale acelor câteva zile: acolo pasarile ciripesc diferit, florile au cu totul alte culori si miresme, iar culorile au cu totul alta intensitate. Până și cerul pare sa aibă altă înălțime și profunzime. Mi-a ramas ștampilă pe suflet imaginea unui apus pe malul oceanului, de un colorit inimaginabil, ireal, de film indian – așa cum l-am catalogat la fața locului. Dar amintirea cea mai prețioasă este cea a achizitiei pe care am facut-o dintr-un mic magazin cu bijuterii din argint produse de localnici. Deși oferta era generoasa, am fost atrasă pe loc de un lanț cu pandantiv, delicat si ușor neobișnuit: lanțul luuuung până la buric, iar pandantivul în formă de sferă cu un mic clopoțel în interior, care la orice mișcare zornăia discret. Vânzătoarea mi-a oferit, fără să întreb, și semnificația acelei podoabe: se numeste „bola” sau „angel caller” și este purtată de femei în timpul sarcinii. Legenda spune că sunetul melodios, unic pentru fiecare “bola” este magic, având puterea de a apela îngerul păzitor al purtătorului pentru a oferi protecție și confort. După naștere, mama poate păstra pandantul sau îl poate oferi copilului pentru a-l calma cu sunetul liniștitor și deja familiar. Fără să am la momentul respectiv vreo legatură cu subiectul ;-), am zîmbit la auzul poveștii frumoase și am cumpărat bijuteria, pe care am și purtat-o destul de des în acea vară. În toamna aceluiași an, surpriză totală! Am aflat ca sunt însarcinată cu ce-a de-a doua fetită. Cand am primit vestea cea minunată, mi-am amitit pe loc povestea vânzătoarei și privirea cu subînțeles pe care mi-a aruncat-o …

    • Alina Gheorghiescu

      Ce amintire frumoasa! Pentru o viata intreaga! Succes, Cristina!

  • Diana Tarcea

    „Uitati-va bine si retineti ceea ce vedeti! Va fi cea mai frumoasa amintire din toata calatoria” e vorba prietenei mele catre ceilalti calatori atunci cand pun piciorul pentru prima data intr-un loc nou.

    Pentru ca prima intalnire cu un loc nou ramane cu tine pentru totdeauna. E ca dragostea la prima vedere, nu ai cum sa o uiti!

    Prima intalnire cu un loc in afara tarii a fost taman cu Miami. Desi e o amintire, veche, veche de tot, inca simt aerul cald, sufocant, care m-a adus aproape de un atac de panica. “Nu o sa pot respira in tara asta” era gandul care-mi acapara toate celelalte ganduri. Nu a tinut mult, gandul si atacul de panica s-au evaporat deindata ce am urcat in shuttle-ul catre hotel unde soferul ne-a intampinat cu un zambet larg si un “How’re all doin’?”. Am putut respira, ba chiar a inceput sa-mi placa aerul cald si umed de Miami.

    Mi-e inca asa plin sufletul de prima intalnire cu Peru care a fost defapt cu casa in care un peruan ne-a gazduit pe mine si pe doi prieteni pentru cateva ore pana plecam catre Arequipa. Eram absolut extenuata dupa zbor, pe care l-am petrecut planificand intinerarul. Ne hotaraseram cu o zi inainte sa mergem in Peru – deh, eram tineri, entuziasti si eram in State. Ne-am lasat “convinsi” sa mergem acolo de catre un peruan intalnit in aeroport care s-a oferit sa ne gazduiasca in Lima pana decidem ce vrem sa facem. Cand am pasit in casa peruanului, parca am calatorit in timp cativa zeci de ani. In urma. Oboseala si extenuarea au pierit pe loc. Imi amintesc pestele de sticla de pe televizor, ornamentul de pe capacul WC pe care il mai vazusem undeva la tara si in Romania, cuvertura de pe pat, papusa stricata de pe o noptiera. Un loc special in amintirile mele e omleta cu carne facuta de mama gazdei noastre. Eram vegetarieni pe atunci, dar zambetul cald, primirea din inima ne-au facut sa trecem peste animalul mort din omleta, sa nu suflam o vorba despre faptul ca nu mancam carne si sa savuram cu gura pana la urechi omleta.

    Trec peste alte prime intalniri si ma opresc la India. In India simt ca am avut multe prime intalniri. Prima intalnire cu soferul de taxi ce ne ducea de la aeroport la gara si care claxona incontinuu desi era 4 dimineata si nicio alta masina nu circula la ora aceea. Prima intalnire cu gara si mirosurile din ea. Si cu puhoiul de lume de la ora 5 dimineata de parca era miezul zilei. Prima intalnire cu trenul catre Agra. Prima mancare indiana – salivez si acum cand ma gandesc la mancarea din India. Si lacrimez putin. De la ardeiul iute. Dar cea mai pregnanta amintire e prima intalnire cu oamenii de acolo. Cu multi oameni deodata. In India am avut impresia ca nimeni nu e niciodata singur. Multi oameni saraci lipiti pamantului dar cu sufletul senin si ochii stralucitori. Prima intalnire cu contrastul intre saracia materiala si bogatia sufleteasca.

    Ultima dragoste la prima vedere am avut-o cu Thailanda. Iarasi sunt oameni in aceasta prima intalnire. Oamenii din Chiang Mai. Primul e soferul de taxi, un om pe la 50 de ani, cu parul rar, strans intr-o coada subtire care nu vorbea boaba de engleza. Bine ca vorbea thailandeza, ca am oprit de vreo 5 ori sa ceara instructiuni despre guesthouse-ul unde trebuia sa ajungem. Dar am ajuns, zambind cu totii. Nu era graba, nici stres. Si asa cum a fost inceputul a fost intreaga calatorie: fara graba, fara stres si cu zambet.

    Mi-s dragi toate locurile prin care am umblat, dar un loc special in inima mea il are prima intalnire cu fiecare dintre ele!

  • Nico Danciu

    Cea mai frumoasa amintire de calatorie…
    Acum vreo 6 ani, dragul meu iubit (actualul sot) s-a gandit sa imi faca o surpriza si sa mergem impreuna un week-end la Viena. Am prins un week-end insorit ca inimile noastre de indragostiti si de cum am ajuns ne-am cazat si am luat-o la pas sa descoperim orasul, care ni s-a parut extraordinar de frumos! De ce cea mai frumoasa amintire? Pentru ca a fost prima noastra calatorie in doi peste hotare, tinandu-ne de mana si descoperind impreuna un oras atat de frumos! Si poate ca, de fapt, locul conteaza mai putin, important e cu cine esti acolo si cum te simti…pentru noi atunci s-a intamplat sa fie totul de vis! 🙂

    • Alina Gheorghiescu

      Multumesc! Succes!

  • Diana Jianu Stefan

    Bună! Eu sunt Diana și am multe amintiri frumoase de peste tot unde am fost, dar una anume mi-a răsărit în gând de îndată ce am citit tema, și mi-a adus un zâmbet mare pe buze. Relativ de curând am trecut printr-un proces de schimbare drastică a carierei, care a presupus o a doua facultate, de informatică, și care a presupus o perioadă deopotrivă frumoasă și foarte, foarte grea. Am hotărât ca după licență să merg împreună cu soțul meu, care m-a susținut maxim în toată această perioadă dificilă, într-un loc frumos și exotic. Am ales Tenerife. Am organizat meticulos toate detaliile călătoriei, ce vrem să vizităm și să facem acolo. La fața locului am fost impresionați de această insulă care deși nu este mare, este foarte diferită de la nord la sud. În nord, deși eram în iulie, era frecvent înnorat și apa nu era prea caldă, în schimb a compensat din plin urcarea pe vulcanul Teide și traseul de la satul Masca coborând spre mare, printre palmieri, cactuși și defilee cu pereți înalți de stâncă. Apoi ne-am mutat în sud și toate așteptările mele referitoare la Tenerife s-au împlinit: soare strălucitor, nisip vulcanic fierbinte, apă caldă cu pești minunat colorați, paella delicioasă și vin roșu spaniol. Pentru ultima zi am rezervat o croazieră în care urma să vedem delfini și balene în habitatul natural și să servim cina privind apusul asupra oceanului Atlantic. Cu o seară înainte, după o zi minunată la plajă și o cină romantică târzie, ne întoarcem la miezul nopții în cameră, unde primesc un mesaj de la prietena mea cea mai bună, care ne ura drum bun acasă și să ne vedem cu bine a doua zi. Eram sigură că a încurcat ea ziua în care trebuie să ne întoarcem, dar intrigată am zis să verific totuși biletele de avion. Șoc maxim: chiar aveam avion a doua zi la 6 am. Mai aveam câteva ore până trebuia să plecăm la aeroport. Ce să facem cu croaziera deja plătită? La miezul nopții evident că nu puteam merge la agenție și să încercăm să ne recuperăm banii. Văzusem pe facebook că un fost coleg de clasă era în Tenerife. I-am scris ca să îi spun că îi las voucherele la recepția hotelului dacă dorește să meargă, dar din păcate deja era înapoi în țară. Am făcut repede bagajele, am mers la recepție și am lăsat voucherele recepționerului care era șocat că i le dăm așa pur și simplu, deși i-am explicat situația. Am ajuns cu bine la aeroport și înapoi acasă și sper din suflet că cineva s-a bucurat de acea croazieră și a admirat delfinii și pentru noi. Idee e că a fost o vacanță așa de relaxantă și minunată, plină de iubire și energie pozitivă, încât timpul parcă a stat în loc, și chiar și cea mai organizată și stresată persoană a reușit să se relaxeze! De fiecare dată când ne aducem aminte râdem și ne gândim cu drag că am rămas datori cu o vizită la balene și delfini!
    Călătorii cu tihnă vă doresc!

  • Negreanu Aida

    Am călătorit mult, am vizitat multe țări și cu toate acestea, amintirea primei ieșiri din tara ma emoționează și acum cel mai tare. Poate nu veți crede ca o tânără care a visat toată adolescenta ei sa vadă alte meleaguri, sa cunoască alte culturi care poate o vor fi inspirat-o în viata ei, a fost extrem de impresionata de Bulgaria. Vorbesc despre o excursie de acum 25 de ani, unde am întâlnit și descoperit frumosul oraș, și nu numai, Veliko Tarnovo. Este o amintire foarte draga mie, chiar dacă pana acum am văzut multe alte orașe și locuri cu mult mai frumoase ca acesta. 😊

    • Alina Gheorghiescu

      Multumesc, Aida, pentru impartasirea aceasta, marturisesc ca si eu ma gandesc cu mare drag la prima mea iesire din tara. Te pup si iti doresc succes!

  • Ruxandra Beșeleu

    Din toate calatoriile mele, cea mai frumoasa si memorabila este excursia la Cascada Niagara. De cand eram mica si ma uitam la filmele americane, mi-am dorit sa ajung in Statele Unite ale Americii. Cand am mai crescut si am primit un calculator, priveam zilnic la poze cu diferite orase si atractii turistice.Intr-o zi am descoperit Cascada Niagara pe Google Maps. M-am uitat la zeci de poze, lacrimand si gandindu-ma ce impresionanta este si cat de mult imi doresc sa o vad in realitate. Visul meu s-a implinit in 2013, cand am plecat cu Work and Travel. Prima excursie a fost la Cascada Niagara si sentimentul a fost coplesitor. Mi-au dat lacrimile si am simtit o fericire imensa. Faptul ca am ajuns acolo, mi-a dat curajul sa visez in continuare. Vreau sa vad lumea!

    • Alina Gheorghiescu

      Sa te tii de visul asta, sa perseverezi si o sa o faci! Succes si multumesc!

  • Bianca Pintea

    Orice călătorie induce călătorului o trăire aparte și farmecul locului vizitat. Trăirile de altfel sunt autentice și dăinuiesc în timp. Așa se face că vizitând Spania pentru prima oară, am rămas frapată de multitudine de frumseti pe care le-am descoperit și de autenticitatea acestor locuri. Sudul cu a sa grandoare a fost partea care am reușit să o străbatem în tihnă, într-o luna de Iunie, numai perfectă de explorat. Din multitudinea de locuri vizitate precum: Malaga, Gibraltar, Sevilia și Granda, pot spune că Granada cu a sa Alhambra mi-a intrat la suflet. Nu am realizat grandoarea acestui loc până nu am intrat efectiv în incintă ei și am explorat-o la pas ore bune.
    Nimic nu se compară cu civilizația acestei ‘Fortareti rosii’ din secolul al XIV concepută de Mauri și înscrisă în patrimonial UNESCO. Palatul Nasrid este cu certitudine cele mai interesante și spectaculoasă operă de artă concepută vreodată.
    Stilul arab, exprimat prin caligrafie, motive florale și motive geometrice, imbracă fiecare centimetru al palatelor. Acestea se împletesc cu fântânile arteziene, grădinile paradisiace și nenumăratele priveliști către munții Siera Nevada, lăsandu-mi în suflet o amintire de neuitat! Alhambra este considerat că fiind cel mai bine conservat sit maur din întreagă Europa, chiar mai bine decât rămășițele din Cordoba.
    Călătoriile au tendința de a intensifică toate emoțiile umane, da a umple sufletul de bucurie și energie. Fiecare călătorie e aparte, te lasă fără cuvinte, iar apoi te transformă într-un povestitor.

    • Alina Gheorghiescu

      Asa este, pare ca tu esti un povestitor bun! Multumesc pentru comentariu si succes!

  • Loredana Mihaela Mladin

    Cea mai frumoasă călătorie a fost în anul 2016 pe defileul Dunãrii, deși am mai fost înainte, aceasta a fost mai specială datorită persoanelor cu care am fost. Fiind studentă și eram în practica de teren vedeam totul cu alți ochi. Atunci a fost și prima ieșire cu cortul, fiind conectată mai mult cu natura a făcut ca acea călătorie să fie mai specială.