Blog

Jurnalul călătoriilor şi activităţilor Familiei Hai Hui

Cum obţii engagement-ul într-o lume saturată de informaţii?

29 iulie 2018
Blogging

Distribuie articolul

Nu sunt, nici pe departe, expertă în social media, blogging sau engagement, însă mă simt datoare să dau mai departe ce învăţ. O singură persoană dacă pot ajuta cu articolele pe care le fac în urma seminariilor şi conferinţelor tematice la care particip, pentru mine este suficient.

 

Sâmbăta trecută am fost, din nou, la şcoala de bloggeri părinţi. Pentru că eu cred, cu tărie, că avem de învăţat din fiecare interacţiune cu un om, din fiecare întâmplare, din fiecare schimb de replici. Nu m-am înşelat, dar am văzut învăţămintele din seminarul de sâmbătă abia pe luni, marţi, după ce am analizat ce s-a întâmplat în interiorul meu (veţi înţelege mai jos de ce m-a răscolit acest seminar).

Citește ce este DPT aici: Digital Parents Talks. Școală de blogging? Comunitate? Reţea de suport?

 

Mărturisesc că m-a atras tema seminarului din comunitatea Digital Parents Talks 15 – Cum să scriem texte care să genereze engagement, plus line-up-ul speakerilor, oameni cu experienţă în scris de ani buni, absolvenţi de facultăţi de jurnalism şi cu comunităţi importante, mai exact Ioana Chicet-Macoveiciuc, Cristina Ologeanu și Ana Maria Vasilache, în primul panel (Blog Talk), Mia Munteanu si Raisa Beicu în al doilea panel (Social Media Talk).

Seminarul DPT 15 a fost găzduit de OK Center, cu sprijinul Lidl Romania.

 

engagement

 

 

Blog Talk: Un text aproape perfect poate să nu genereze nici un fel de engagement

 

Putem genera un text excelent, însă nu este suficient pentru a garanta un engagement mare sau viralizare.

 

engagement

 

Scriu aici, mai mult pentru mine, să pot reciti, învăţămintele trase din primul panel, care au răzbit din dezvăluirile unanime ale vorbitorilor, pentru orice tip de text – postare pe reţelele de social media, articol pe blog, gândurile tale în jurnal, o carte, în ziua de astăzi e musai să:

  • scrii corect gramatical (gramatica e sexy, vă amintiţi?) şi, pe cât posibil, cu diacritice;
  • ai o structură a textului (sigur că aceasta diferă in funcție de tipul textului, de reţeaua socială pe care e distribuit) care să aibă coerenţă şi fluiditate (ştiţi voi: introducere, cuprins, încheiere);
  • documentezi, în special când scrii despre chestii tehnice, pe nişa ta, verifici informaţii din mai multe surse, nu manipulezi sau trunchiezi informaţia;
  • fii concis, direct şi simplu; oamenii caută texte despre emoţii şi întâmplări personale, chiar dacă te abaţi un pic de la structura clasică;
  • citeşte textul la final, corectează, reciteşte, eventual caută feedback.

 

S-a pus accentul (şi sunt perfect de acord) că scrisul este o aptitudine ce se poate învăţa sau dezvolta oricând, dacă eşti dedicat, munceşti (scrii) mult şi citeşti şi mai mult.

 

engagement

 

Pentru îmbunătăţirea stilului de scris, fetele au recomandat:

  1. cursuri de storytelling sau creative writing, precum cele susţinute de Iulian Tănase, Mona Darzu, Khastalia, Ana Maria Ciobanu (eu am fost la unul susţinut de Liviana Tane şi o recomand din inimă);
  2. cărţi despre cum scriem mai bine: Misterul Regelui (Despre scris) a lui Stephen King, Lecţii de magie a lui Liz Gilbert, Franny şi Zooey a lui J.D. Salinger;
  3. cărţi de citit – orice îţi pică în mână şi îţi place, citeşte! Pe budă, când duci copilul la opţionale, înainte de culcare, 10 minute la trezire, în mijloacele de transport în comun, oriunde şi oricând poţi, citeşte!

 

Mămica Urbană (Ana Nicolescu) a sintetizat foarte bine cele discutate în cele două paneluri, în două articole: Cum să scrii articole care să genereze engagement și O nouă perspectivă despre social media și comunități

 

 

Social Media Talk: engagement-ul este despre tine și comunitatea ta

 

 

In panelul al doilea au fost invitate Mia Munteanu și Raisa Beicu; aici au intervenit frustrările mele, manifestate chiar în timpul seminarului, domolite blând de Mia, care a priceput iute tipul audienţei şi a ştiut cum să conducă discuţia.

 

engagement

 

Să vă povestesc: Digital Parents Talks, școala de blogging dezvoltată de Lavinia Pavel şi Ana Nicolescu, reprezentantele Parenting PR, se adresează bloggerilor părinţi într-o comunitate construită în ultimii ani cu greu.  Participăm (cine poate) la seminariile DPT pentru a învăţa, a ne dezvolta, a creşte, în timp ce acasă ne aşteaptă familia şi copiii.

 

Şi vin fetele acestea două, Mia şi Raisa, care mărturisesc că nu au copii, însă vor vorbi din perspectiva de oameni de comunicare şi bloggeri cu experienţă. Discursul lor iniţial nu a reuşit decât să mă enerveze la culme, căci bătea pe aceeaşi linie: ai nevoie de timp pentru a scrie bine, pentru a te afirma online, dar noi am plecat de la o bază de urmăritori şi abia după am deschis blogul, fă ce îţi place, dezvoltă-te ca persoană şi găseşte-ţi echilibrul, acordă-ţi timp pentru tine, pentru citit, scris, exerciţii, stil de viaţă sănătos.

 

engagement

 

What the actual fuck? E uşor să vorbeşti despre cum faci yoga dimineaţa, cum îţi bei ceaiul şi meditezi, cum îţi iei concediu şi citeşti 5 cărţi în 2 săptămâni, cum te conectezi cu tine, etc. Asta când nu ai copii de hrănit, îmbrăcat, distrat, tone de rufe de spălat şi călcat, mâncare de gătit şi casa de curăţat. Dacă îţi mai rămâne timp şi pentru scris pe blog, timp de calitate în cuplu (ce-o fi ăla?), după, eventual, un serviciu zilnic part sau full time care te ajută să plăteşti şi facturi.

 

În plus, eu aşteptam la panelul 2 informaţii despre Social Media, cum să obţii engagement, cum au reuşit ele. Mi se părea că aberează grupa mare (no offense, Mia şi Raisa!), că avem perspective diferite şi că îmi pierd timpul, pentru că nu vorbeau despre cum au ajuns ele să aibă succes sau o reţetă perfect valabilă pentru creşterea numărului de urmăritori sau cititori, ci despre viaţa lor.

 

Atunci m-a trăsnit: fetele astea au dreptate, timpul pe care ţi-l acorzi ţie pentru a te dezvolta, te ajută să creşti profesional. Dincolo de cifre, engagement, social media, online sau offline, rămân eu, aceeaşi persoană dintotdeauna (poate un pic mai înţeleaptă, pe măsură ce trec anii).

 

Eu, cu gândurile mele, cu blogul (pasiunea mea), cu stilul meu!

 

I am enough!

 

 

Da, au dreptate, starea de bine pe care o simţi zilnic îşi pune amprenta asupra ta ca om, dar şi asupra stilului de scris. E greu să îţi găseşti timp pentru tine, pentru pasiunile tale, pentru persoana ta, însă pe termen lung e sănătos!

 

 

Ştiu mulţi bloggeri foarte, foarte buni, care scriu impecabil şi transmit emoţie prin fiecare text, fără să îşi facă griji pentru engagement sau cifre. Aceia sunt modelele mele, deşi nu pot nega că mă simt bine când văd că numărul cititorilor mei  creşte de la lună la lună, că mi se distribuie un articol sau că munca mea este apreciată (deh, nevoia de validare!).

 

Nu uita să ne urmăreşti pagina de Facebook, contul de Instagram  sau canalul de YouTube şi să dai share articolului.

Credit foto: Mihai Răitaru

 

Vă las, în încheiere, un text minunat, scris de Mia Munteanu, pus pe comunitate:

 

“A scrie bine” pentru mine înseamnă un exercițiu pe care e musai să-l practici în fiecare zi. Un pasionat care își dorește să devină maestru sushi trebuie să preparare orezul timp de 2 ani, iar abia apoi poate să învețe cum se prepară peștele, de altfel nici nu are voie să se atingă de pește până când nu știe să gătească cel mai bun orez.

“A scrie bine” înseamnă să ai un proces și să scrii cu intenție, în mod repetat, până când vei atinge naturalețea de a scris despre orice și oriunde. Nu contează că ești în tren, în drumul spre mare, sau la job, în pauza dintre două ședințe și nici că-i luni, 9 seara și că tocmai ai început un text nou (așa cum fac eu acum, scriind acest text pentru voi).

Dar să definim intenția, v-am pregătit mai jos un mic ghid de introspecție, sau altfel spus, cum să scrii bine fără să te gândești la SEO, analytics, hashtaguri, titluri scurte sau lungi, număr de loves, likes și #moneymakers. Despre toate acestea și nu doar, sunt sigură că prietenul Google răspunde la orice întrebare. Astăzi vom vorbi despre procesul din spatele rezultatelor.

 

engagement

 

1. Intenția

Ce este? O avem? Este prezentă tot timpul? Sau trebuie să o practicăm? Unii ar spune că ea există, este acolo, în sinea noastră atunci când scriem. Atunci de ce ne multe ori simțim că ne-am rătăcit sau că ne copleșește volumul de informații din jurul nostru? Sau valul de notificări?

Intenția este un exercițiu și el trebuie practicat de fiecare dată când deschizi aplicația de wordpress sau un simplu notes. De ce scriu astăzi? Ce caut să ilustrez cu acest text? Pentru cine îl scriu? Cum îi va ajuta pe cei din jur? Este relevant, it makes a difference? Ce învăț eu astăzi în timp ce scriu acest text? Ce am învățat până aici și pot împărtăși cu cei din jurul meu? Este acest text un moment de ego (iar asta poate observa orice ochi atent în funcție de verbele pe care le folosești sau alte cuvinte cheie, de natură interioară) sau contribuie la creșterea comunității oferind informație valoroasă pe care eu o fac mai accesibilă prin cunoașterea pe care am dobândit-o?

Este un text care își propune să descopere? Care caută? Care aduce o întrebare în mintea cititorilor? Sau este unul care oferă răspunsuri? Ce îmi doresc eu astăzi de la această planșă (încă) albă?

 

2. Misiunea comunității tale

Spune-mi pentru ce lupți și îți spun dacă am să te urmez. Misiunea este cea care te ține cu picioarele pe pământ atunci când nu mai ai energie să continui, este motivul pentru care scrii în fiecare zi, fără să aștepți nimic în schimb de la comunitatea ta.

Givers gain ar spune Adam Grant în cartea “Give and Take”, pagini care ilustrează faptul că leaderii adevărați dăruiesc înainte să primească.

Misiunea comunității tale ar trebui să fie simplă, un singur rând sincer, un quote, o mantră dacă vrei să îi spui așa. În portofoliul meu online misiunea mea este să împrietenesc cititorii cu natura, oferind cele mai simple soluții, de aceea toate rețetele pe care le public au sub 30 de minute, iar proiectele în care mă implic sunt aproape de natură și prietenoase cu mediul înconjurător. Blogul este un tool, este este un schimb un portofoliu de proiecte și iniațative, de fapt.

Cum îți creionezi o misiune?

1. Misiunea ta ar trebui să fie ceva care te împlinește = why you do it (completează în caietul tău).

2. Care îi ajută pe cei din jur: to accomplish something. (completează în caietul tău).

3. Care te ajută crești: din ce punct de vedere. (completează în caietul tău).

4. Și care te duce pe un drum în care evoluezi: unde te duce? Unde îți dorești să ajungi cu blogul tău? (completează în caietul tău).

5. De ce: motivul, the bigger good. (completează în caietul tău).

A ta care este? Ce te ține cu picioarele pe pământ? Care este misiunea blogului tău?

Misiunea este cea care te ajută să alegi un brand în detrimentul altuia sau să decizi cărui proiect aloci mai mult timp sau mai puțin timp.

 

3. Obiceiul de a scrie bine

Să scrii bine nu e de ajuns. Ce contează mai mult? Să scrii un text bun o dată la 6 luni sau să scrii 30 de texte ok-ish (so and so) în 6 luni? Știai că poți să înveți mai mult din greșeli decât din reușite? Sigur, reușitele ne țin conectați pentru momentele grele și dificile, cele de jos, dar life is full of ups and down, you wanna be there for both, nu-i așa?

> 30 de texte so and so în 6 luni:

– îți creează obiceiul de a scrie;
– îți dezvoltă nenumărate procese cognitive, asocieri, imaginație, proiecție, critical thinking, coming with new ideas etc;
– creezi un proces sănătos, o stuctură, o practică constantă care te va ajuta să te așezi oricând și pentru oricât de mult timp (poți petrece în fața unui text chiar și căteva săptămâni, corecții, revizii, noi idei) la masă pentru a scrie;
– obiceiul de a scrie rămâne cu tine pe termen lung, nu dispare odată ce ai găsit un nou hobby sau odată ce a apărut un nou copil în familie;
– te ajută să-ți găsești stabilitate în alte planuri din viața ta pentru că vei dobândi exercițiul răbdării, atenției, concentrării și nu-i așa că asta e sexi?

> 1 text bun o dată la 6 luni

– sigur, un text bun este un text bun, no doubt about it, însă întrebarea este: peste cât timp vei scrie din nou un text bun și vei mai avea capacitatea vreodată ocazia de a scrie din nou un text la fel sau poate chiar mai bun?;
– un text bun o dată la 6 luni poate fi doar un moment de inspirație, good timing sau aliniere a planetelor (ar spune unele zodii, cu umor inclus bineînțeles), în orice caz, nu vei ști niciodată când vei găsi din nou acest mix ideal în care reușești să-ți atingi potențialul;
– niciodată nu vei avea inspirație sau prea mult timp sau vei fi prea ocupat pentru a scrie din nou un text bun și asta pentru că nu vei avea exercițiul scrisului.

 

4. Atenție / Focus

Atunci când scrii, închide totul în jurul tău. TURN OFF. Lucrează (dacă poți și dacă subiectul îți permite) fără internet, cu telefonul cât mai departe de tine, iar dacă nu poți să faci asta acasă, atunci alege-ți o cafenea liniștită, iată câteva pe care le consider relevante pentru acest proces: Ceai la Vlaicu; Serendipity; Seneca Anti Café; Camera din față; Curtea Școalei; M60;
Grădina Botanică (o da, dacă ai baterie la laptop, you should write from here).

 

În plus, unele studii vorbesc despre cât de mult ne ajută zgomotul din jurul nostru, lingurița de ceai, masa de alături, espressorul, o ușă care se închide, toate acestea ajută la un focus mai bun, check this out: https://coffitivity.com/

 

De fiecare dată când întrerupi procesul de focus uitându-te la telefon sau verificând o notificare, creierul tău are nevoie de 20 de minute pentru a se reconecta la acțiunea iniațială (Daniel Goleman, în cartea Focus). Așa că, atunci când scriu, eu scriu. Îmi trec telefonul pe silent, îmi pun alături un pahar de apă, un ceai, trag draperia, dau play pe Spotify la favorite tracks și 2 ore nu mă mai ridic. Mă opresc din când în când să respir sau să notez alte idei care apar.

Antrenarea muschiului atenției și igiena scrisului, toate acestea fac parte din procesul “a scrie bine”.

 

5. Obiective zilnice / săptămânale

A scrie bine înseamnă să știi încotro te îndrepți și unde vrei să ajungi. Lucrează la o strategie editorială pe 3 luni și fă cei mai mici pași (nu cei mai mari) pentru a ajunge acolo.

Atunci când ești la început de drum, pașii mici sunt mai importanți decât salturile mărețe și curajoase. De ce? Pentru că pașii mici = new habits și stabilitate; în timp ce pașii mari = entuziasm uneori copleșitor, supraîncărcare sau aglomerare, o evaluarea nerealistă a resurselor pe care le ai (timp, energie, bani etc).

Începe fiecare zi cu un singur obiectiv timp de 4 săptămâni, spre exemplu acesta poate fi ca în fiecare zi să postezi pe blog un articol de 10-15 rânduri, așa cum arată procesul de scris a lui Seth Godin (a vorbit despre acest proces într-un interviu, el își propune să scrie zilnic, constant, fără să se oprească, oricât de simplu, scurt sau lung ar fi și este subiectul pe care îl găsește).

Apoi adaugă 2 obiective pe zi și tot așa, crește ușor frecvența și complexitatea articolelor tale.

 

Alege-ți un obiectiv principal săptămânal, spre exemplu acesta poate să se afle în strânsă legătură cu dezvoltarea ta, precum: vreau să învăț SEO sau vreau să lansez o provocare în comunitate în fiecare săptămână; apoi lucrează la pașii pe care îi ai de făcut până acolo. Notează-i punct cu punct, chiar dacă ți se pare că sunt dummy steps sau prea ușor de atins.

De ce? Pentru că de foarte multe ori nu evaluăm corect resursele pe care le avem și uneori câțiva pași mici pot fi de fapt o mulțime de pași care ocupă timp, timp pe care nu îl avem în acea săptămână (uneori în dreptul acestor pași aleg să trec numărul de minute pe care îl estimez în completarea lor, supriza mea a fost să descopăr faptul că ceva “repede” ocupă de fapt de 3 ori mai mult timp în agenda mea).

Poți folosi Asana app, pe web și pe mobil, un tool care te ajută să-ți organizezi toate taskurile și vestea bună este că poți urmări zilnic ce ai de făcut (serile de duminică mi le petrec notându-mi obiectele săptămânale și pașii pe care îi am de făcut, am creat așadar un mic ritual și pentru Asana app, mă ajută să rămân conectată la misiunea mea).

 

În cele din urmă, scrisul este un proces și este la fel de greu ca alergatul la maraton atunci când n-ai dat o tură de Izvor în viața ta, sau la fel ca o clasă de yoga atunci când corpul tău nu dă niciun semn de flexibilitate. It takes time, but it makes you smarter.

 

Scrie despre orice, dar scrie cu intenție, fără să aștepți nimic în schimb. Scrie pentru tine și fă-ți timp pentru tine. Publică orice, dar nu-ți fie frică să publici, textul tău nu va fi gata niciodată cu adevărat. Doar scrie.

Distribuie articolul

Comentarii

  • Marina Bliderișanu

    Pfuu, ce încheiere – doar scrie. Love it, tot! Il recitesc sigur că sunt multe de interiorizat.